nicolae tomescu

Da, educatorul ajută la modelarea caracterelor prin instruirea făcută. Dar, probabil, rolul principal îl are tot copilul și familia. Undeva în adâncul ființei copilului este ascunsă ambiția sădită în primii ani de viață de părinți. Și exemplul lor are un anumit rol
Domnul Trandafir, (Mihai Busuioc) învățătorul lui Sadoveanu sau cel al lui E. Racoviță, Ion Creangă, or fi contribuit la formarea personalităților celor doi care au cuvinte frumoase despre învățătorii lor. Și acest copilandru-nărăvaș va avea,dacă-și va atinge scopul, peste ani, astfel de cuvinte pentru profa de română
Nu-mi dau seama dacă e un typo în ultima strofă. Ar putea fi și o anumită ambiguitate. O să mă uit atent.
Vă mulțumesc pentru intervențiile voastre

scurt care, sigur, va clarifica mai bine deznodământul, pe care deja îl bănuim, sau va întări cele spuse până acuma despre personaje, despre direcția pe care o va urma acțiunea rămasă.

cu plăcerea lecturii

amănuntele păstrate în amintire, și redate în puține cuvinte, pot descrie frumusețile naturii ce se leagă și de sentimente perene cum ar fi dragostea față de cea care ne-a dat viață.

Mulțumesc pentru prezența pe pagină

Să fie doar un vis al nefericitei jurnaliste, de succes, din Hamburg? N-ar părea pentru că e descrisă atât de realist: prin soarele palid al tundrei/ gălețile ei de zinc zăngăneau încă goale. La fel și Sasha în acțiunea lui cinegetică, atâta doar că: făcuse un salt îndrăzneț/ cât să treacă prin rotocoalele fluviului/ din prima. ( Mult mai realist era dacă era vorba de un simplu râu pe care putea să-l treacă astfel, dar un fluviu, precum Obi sau Lena, nu) Să fie vorba și de ceva elemente suprarealiste sau țin de oniric referirile la pepenele murat ? Este o zonă în care nu se cultivă o asemenea plantă
Versurile se succed arătându-ne o lume atât de diferită de cea pe care o cunoaștem, neviciată de om, o lume a începutului în care se poate croi adevărata fericire.
Am lecturat cu plăcere.

Cu gânduri bune

se găseau, la timpul lor, în acea grădină de vis îngrijită de mama, de la primăvăraticii iriși, zambile moțate și brândușe, ori parfumatul liliac până la cele al toamnei care-și păstrau culorile chiar acoperite de primele brume, precum crizantemele

Mulțumesc pentru intervenție

vrând-nevrând, episodul ne duce cu gândul la peripețiile grecului Ulise în drumul lui de întoarcere acasă, in insula Itaca, dar și la Enea, troianul, care ia calea pribegiei iar vânturile, puse la treabă de zei, îl vor duce, pe el și ai lui, spre Italia
Speranța, pentru cei din Atalya, ivită în episodul anterior, este pe cale de a se înfăptui. Personajul ce poartă numele vestitului erou, el însuși erou, trecut prin atâtea, se anunță a le fi salvatorul.
Cu toate că autorul urmează calea bătută de grecul Homer și romanul Vergilius acțiunea descrisă ne ține cu atenția trează.

În prezentarea de mai sus am vrut doar să arăt cum s-au concretizat rezultatele muncii celor doi cercetători prin aparițiile editoriale din ultimii ani. Ați observat că V. Aaron, ca jurist și poet, a fost în centrul preocupărilor lor.
Ca jurist, V.Aa, a fost jurat-procurator pe lângă consistoriul Episcopiei ortodoxe din Sibiu (ridicată la rangul de Mitropolie mult mai târziu în a 2-a jumătate a sec. XIX), notar al Companiei grecești din același oraș și, ca avocat, primul român cu drept de a pleda în fața instanțelor din subordinea "Universității săsești"("universitatas saxorum" - regiunile locuite de sași)
Vasile Aaron, reiese din studiul celor doi autori, poate fi menționat alături de Samuel Micu, Gh. Șincai, Petru Maior( în manuale și lucrări de specialitate).
Lucrările lui au fost receptate foarte devreme de oameni simpli, concetățeni ai lui, așa cum arată G. Sion în conferința pe care am amintit-o. (ciobanul din librăria de la Timișoara)
Popularitatea lui poate fi asemuită cu cea a lui Anton Pann din Țara Românească.
Concluzia autorilor, bazată pe o argumentație de specialitate, este că opera acestui avocat și poet n-a fost o imitare ale unor opere străine cum s-a susținut anterior.
Tematica "Reportei..." este cinegetică și este primul poem de mari dimensiuni din literatura noastră.
Biblia ( Vechiul și Noul Testament) precum și operele antichități greco-latine sunt izvoare la care face încontinuu referire

Sigur, așa cum am arătat și mai sus, articolul nu este o recenzie ci doar o prezentare a titlurilor publicate de cei doi autori. M-am oprit mai mult la ultima lansare de carte.
Mai pot adăuga că cei doi autori mai au, împreună, peste 25 de articole și comunicări publicate în reviste de cultură ( "Transilvania") și de specialitate( "Anuarul Institutului de cercetări Socio-Umane al Academiei Române", Sibiu) etc.

Se pare că povestirea, pe care unii am urmărit-o cu interes, a ajuns la, sau chiar a depășit, punctul culminant. Se întrevede un deznodământ pe măsura episoadelor de până acuma, unele pline de farmec, altele încărcate de suspans, generatoare de emoții.

Aceasta ar fi ideea acestui episod
Povestea acestui Piratos putea fi ea însăși subiectul unei povestiri independente. Ea dă culoare ansamblului acestui roman-poveste.
Acest personaj îmbină, în una și aceeași persoană, ucenicul ascultător, preotul prin vocație, trădătorul și cel ce se căiește sincer.

ce m-a emoționat. M-a dus cu gândul la Leu, cățelul bunicului, care mergea trist în fruntea convoiului funerar însoțindu-l spre cimitirul satului, la un alt câine care însoțea pe un bărbat cu baston alb și un acordeon în spate, la o cățelușe flămândă care a fugit când i-am aruncat o bucată de pâine și care, apoi, dându-și seama că n-o paște niciun pericol, văzându-mă cu un braț de lemne prin curte m-a urmat purtând și ea unul în gură. Mi-a mai amintit și de Câinele soldatului, de Chemarea Străbunilor precum și de Colț alb
Dar textul de mai sus este ceva mai deosebit. Pune semnul egalității între cei doi prieteni, om și animal.

într-adevăr, asta am încercat să prezint în acest episod.
Totodată sunt conștient că astfel de tipuri umane au existat în toate timpurile. Trăsăturile lor, pozitive sau negative, se accentuează în vremuri de criză sau războaie.
Mulțumesc pentru oprirea, ca de obicei, asupra textului , al înțelegerii lui și pentru comentariului elaborat.

Cu gânduri bune

1- Pentru că așa a fost porunca Celui de Sus (vezi Geneza)
2- Nu, porunca a fost doar pentru familia mea și animale
3 - Vezi răspunsul de la punctul 2

lăsând gluma la o parte, mi-au plăcut micropoemela care,parcă,ar vrea să arunce o lumină din trecut asupra prezentului

Ioanei și lui Viorel pentru citire și cuvintele ce mi le-au adresat
Precum vedeți am schimbat încadrarea scoțând poemul de la subcategoria Haiku

Toate cele bune

cu plasa în mâna întinsă ne-a dus cu totul spre o altă pistă ce ne purta cu gândul la fapte incriminate de codul penal.
Hazul se declanșează, însă, după ultima liniuță de dialog. Atunci ni se descoperă adevărata față a lucrurilor
Un text scurt care se încadrează, cred eu, perfect,
în canoanele acestui gen literar

felicitări

pentru locuitorii Antaliei,
Ca întotdeauna suferă mult și cei ce n-ar trebui, copiii.
Suferința lor este privită emoțional de tânăra Kromia și cu un bombănit de rege.
Și de data aceasta cei doi îndrăgostiți se aseamănă mult.

Din câteva tușe se creează o frumoasă atmosferă domestică combinată cu o oarecare tensiune văzute prin ochi de femeie. Expresii precum "te reînfloresc", "te învârt în golul glorios" spun multe, dar în cuvinte puține.

Cu plăcerea lecturii

da, aceasta era ideea. După prima, care-i și ultima, împerechere cu regina acest nou "rege" moare. Progeniturile lu, albinele, niciodată n-o să aibă urmași. Singura femelă din stup, (regina - matca) are rolul de a perpetua specia.
Nu văd vreo analogie cu viața politică

M-ar fi interesat și cum se vede "din afară" construcția catrenului

dar și lor le merge mintea, dar, spre lucruri practice

la asta m-am gândit. Felicitări!

Curios: am testa-to pe mai mulți, ce nu-s pe Agonia, și n-au ghicit

crochiuri ale toamnei.
Să-mi fie iertată imixtiunea:

rodul livezii -
se prelungesc umbrele
printre arome

seară răcoroasă -
tulburelul înfierbântă
capete