nicolae tomescu

O nouă povestire scrisă pentru cei mici. Lumea copilăriei, cu sete de cunoaștere și imaginație bogată, estet bine surprinsă. Nu lipesc nici preceptele morale transmise de bunică nepoțelului.
Nu-mi sună însă bine expresia: poți face guler sau mănuși moi și calzi

calea noastră plină e de spine
Să fie o licență poetică?
Sau e vorba de un termen medical? (spine)

Da, mi-ați înțeles gândul și l-ați explicat bine.
Mulțumesc pentru trecere

și eu vă mulțumesc Dna. Ana Urma pentru luminița care face mai vizibil articolul.
La fel și celei(celui) care a recomandat textul.

după teribila furtună cu tunete și fulgere totul reintră în normal. Cei ce au trăit acele clipe au, fiecare, alte preocupări. Copiii, ca orișiunde și în toate timpurile, găsesc prilej de joacă acolo unde te aștepți mai puțin, în apa bălților.
O scriere care, parcă, te face părtaș la întâmplările descrise

Fericită îmbinare între textul propriu zis și versurile cu forma luată din lirica niponă (haiku)
Umbrele vremii de pe chipul statuii ne duce cu gândul la timpuri îndepărtate iar stolul de porumbei, care a lăsat aceste umbre, ne-ar spune că timpul trecut de la ostracizarea poetului la Tomis este scurt în comparație cu eternitatea.
Acele nimfe și zei romani sunt reprezentați de obicei în verdele luxuriant al Edenului. Dar, așa cum îi stă bine unui haiku, apare o contradicție între cele două planuri, ninge peste oraș.
Tristețea de pe chipul poetului este întărită de planul I: Nori peste mare

un iris pleoștit
în buchetul miresei -
celălalt pe piept

la furia dezlănțuită a naturii. Este descrisă în amănunțime furtuna cu fulgere, tunete și trăsnete . Comportamentul bunicilor în timpul furtunii sigur îi va fi de ajutor, lui Ionuț, în formarea sa ca om. Bunicul nu se sperie ci, dimpotrivă, își termina treaba, bunica îl îndeamnă Roagă-te la Doamne-Doamne, să treacă furtuna, să ne ocolească urgia trăsnetelor!
O oază de liniște, de încredere, chiar în timp de furtună. Oameni simpli, cu credință în Cel de Sus, locuiesc într-o asemenea oază

povestirile despre cuscru sunt atât de credibile. Li se pot întâmpla multora.
De obicei cei apropiați vorbesc astfel la priveghiul răposatului.
Un Dumnezeu să-l ierte îl va însoți întotdeauna (dacă e creștin) pe cel dus dintre noi.

Fără astfel de investigatori lumea ar fi plină de cazuri ciudate

continuă călătoria lui Ionuț prin lumea minunată în care trăiesc bunicii. De data aceasta descoperă pădurea cu toate ale ei. Nu numai fragile, după care a plecat împreună cu bunica, îi stârnesc interesul ci și viețuitoarele de la melcul cu căsuța-n spate, la altele mai evoluate precum sturzul, sau căpriori și chiar porci sălbatici.
Toate acestea o ajută pe bunică să consolideze, în mintea copilului, unele convingeri căpătate anterior da puiule Dumnezeu a făcut creaturile sale, să fie minunate, să te bucuri când le vezi în pădure...

Dle,Rachieru oare și la versurile de mai jos ați fi făcut tot așa un comentariu folosind cuvintele habotnic și bigot?
Nădejde si-ntărire/ și zid de mântuire/ pe tine câstigandu-te,/îngenunchem rugându-te/ de chinuri ce ne bântuie,/ Marie, tu ne mântuie!

Mie mi-a plăcut imaginea Mariei Privind cu ochii-n lacrimi spre Tronul Cel de Sus și cererile pe care i le face Atoate Creatorului Reiese cu claritate că Măreața noastră Mamă, Preasfântă Născătoare își iubește Fiul și prin El întreaga omenire

Am căutat să descriu doar ceea ce am văzut și ceea ce sunt sigur că s-a întâmplat.(moartea dlui avocat Mihu, plecarea în misiune a aviatorului Victor, care, dealtfel, nici nu s-a mai întors, elicopterul cu ușa deschisă și cel pregătit să tragă, moartea copilașului de doi ani și jumătate, etc).
Aproape zilnic trec pe îngusta străduță ce despărțea Securitatea de Școala militară. Și deoparte și de alta sunt plăci comemorative pentru eroi. Eroi sunt și cei ce au tras și cei ce au murit. Eroi sun și civilii ce au murit din întâmplare. Dar s-au ridicat, mai târziu, și alți eroi cu certificate de revoluționari

Mulțumesc pentru com.-ul de acum și pentru cele anterioare

dintr-o vacanță de vis, de care numai copiii ce au noroc să aibă bunici la țară se pot bucura.
Cu talent este descris interesul lui Ionuț pentru activitatea bunicului, ajutat de bunică, să recolteze mierea, acest veritabil aliment-medicament.
Totodată bunicul îl și educă, nu prin vorbe, care de multe ori sunt de prisos, ci prin exemplul personal, fiind darnic, chemându-i și pe copiii vecinilor să se ospăteze, ba, le pregătește și un borcănel pentru acasă.

Așa cum arătam, pare-mi-se, la subsolul altei povestiri, umorul poate țâșni din orice situație. Trebuie să existe doar un talentat observator.
De data aceasta autorul îl găsește într-un loc în care nu te-ai fi așteptat, într-un spital
Amplificarea mitului curentului care ar sta la baza celor mai multe boli, unele foarte grave, se face de către pacienții care nu nicio pregătire în domeniu.
Mitul va merge mai departe, dus înspre viitor de învățăceii care sorb învățătura super calificatului lor dascăl.
Felicitări pentru finul umor

Domnule Rodean:
Am crezut, până mai ieri, că episodul 93 va fi ultimul din Străbătând ceața. Dar am anticipat greșit datorită unor amintiri, de ultimă oră, care mi s-au părut interesante. Ultimul va fi, așa cum ați anticipat, cel în care va fi vorba despre evenimentele din decembrie 1989, așa cum le-a văzut, pe plan local, personajul Nuțu.
Se va încheia astfel lunga mea poveste care începe cu niște personaje ce au trăit în sec XIX dar au intrat bine și în sec.XX, iar prin poveștile spuse de ei la gura sobei se reînvie și evenimente din sec XVIII (Vezi Spre necunoscut)
Domnule Darie:
Acele vremuri ale adidașilor din galantarele măcelăriilor și a cârnăciorilor cu fasole, a jumătăților de pachete de unt, azi par, pentru cei ce n-au trăit atunci, de domeniul fantasticului. E bine să știe și aceștia care au fost realitățile

Vă mulțumesc la amândoi pentru comentariile făcute în decursul timpului, dar și celor care, începând cu 1977, și-au găsit timp să-mi urmărească încercările. Din păcate câțiva nu mai sunt printre noi

cât le-o fi de drag nea Liviu domnii parlamentari n-ar trebui să uite de proverbul românesc "Cine fură azi un ou mâine va fura un bou"

Comunicarea a fost atât de necesară în istoria umanității cât și în relațiile personale. Ea se manifestă de la cele mai fragede vârste. Nici Ionuț nu este ocolit precum nici ceilalți copii care apar în această povestire.
Acest adevăr este atât de bine surprins de autor în cele câteva cuvinte: Vino la vale, la noi! De ce stai acolo singur?

Setea de cunoaștere a nepoțelului este astâmpărată de bunicul care le știe pe toate.
Așa a fost și cu mai bine de șaptezeci de ani în urmă când bunicul, într-o noapte senină de toamnă, m-a luat la păzitul viei. Răspundea aceleași întrebări puse de copilul ce eram.

și în acest Plai de basm și dor se mai întâmplă câte un necaz.
Doar prin câteva scurte creionări autorul reușește să-i facă portretul bunicuței, iubitoare și totodată răzbătătoare, care până la urmă reușește să-și vindece nepoțelul