nicolae tomescu

merită laudă soții Popa, Liliana Maria și Ioan Nicolae. Au dat la iveală lucruri puțini cunoscute până la ei, Au demonstrat, prin studii de specialitate că Vasile Aaron se situează la aceeași înălțime cu ceilalți corifei ai Școlii Ardelene ( Vasile Aaron -Studiu monografic, Reporta din vis un incitant poem inițiatic, Povestea primei traduceri a Eneidei în limba română, Vasile Aaron Scrieri juridice inedite ș.a. S-au aplecat și asupra altor aspecte culturale „Oameni și cărți în sibiul de altă dată”. Și lista poate continua.
Cât privește difuzarea lucrării: autorii folosesc metoda prenumeranților pentru a putea stabilii, cu oarecare precizie, tirajul
Printre prenumeranții din Albă Iulia : Arhiepiscopia Ortodoxă a Alba Iuliei- ÎPS Irineu Pop și Biblioteca Județeană Lucian Blaga – Camil Stăncel, manager.

Vă mulțumesc pt. Com. și steluță

s-a încheiat povestea micului păzitor de albine. Singurătatea în care a trăit în acea vară, când a avut timp să mediteze asupra unor aspecte ale vieții, precum și întâmplările la care participă alături de o natura, când prietenoasă când dezlănțuită, întâlnirile cu personaje atât de diferite, una față de alta, îl vor pregăti pentru viața ce va urma, conturându-i viitoarele trăsături de caracter.
Autorul merită felicitări pentru implicarea, cu mijloace literare, în înțelegerea lumii copilăriei

la vârste m-am gândit. Copiii vor sa pară mai în etate iar vârstnicii ar da oricui din anii lor.
Mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului

haiku-ul trebuie să aibă 2 planuri care se juxtapun.
Nu sunt admise figurile de stil.
Despre construcția lui există o întreagă literatură și pe acest sait.
Vezi în special articolele domnului Corneliu Traian Atanasiu

Lumea micului Păzitor la albine se diversifică prin apariția pădurarului. Descrierea fizicului acestuia preconizează, parcă, purtarea lui față de copil precum și alunecarea spre corupție

Un poem de dragoste închinat Oanei. Cei 25 de ani trecuți de la acea fugară întâlnire nu par a fi erodat sentimentul. Acea margine de lume, Tulcea, pare că a fost îndrăgită de autor pentru că Undeva, departe, cânta o vioară.. Oare în acel oraș, de lângă care începe ceatalul Dunării,trăia Oana?

capătul nostrum de drum, o fi greșală de tastare?

Cu plăcerea lecturii.

și acest pasaj cu plăcere. Asta pentru că, datorită naratorului, parcă am fost invitat, și apoi chiar am participat, la o ieșire în natură alături de eroul povestirii.

Nașterea Domnului să o petreceți în pace.

ne îndeamnă spre meditație sau spre admirarea unor frumuseți ale naturii.
Mi-au plăcut, cu precădere, cel cu iarba care a ajuns la peron precum și cel în care luna s-a prins în hora copiilor.

Felicitări

Și eu mulțumesc pentru oprirea asupra acestui articol.
Conferințele organizate de societatea ASTRA, multe dintre ele aflate în revistele și ziarele apărute sub auspiciile sale (Transilvania, Tribuna, Țara noastră etc) se citesc și astăzi cu interes. Tocmai de aceea, cred, Biblioteca Astra a luat măsura reeditării lor. Și cele ce se țin în zilele noastre, precum aceea a Eugeniei Crișan, despre Generalul Berthelot, se bucură de aprecierile publicului ascultător ori cetitor.
Cu surprindere și emoție am citit o conferință a unui vechi amic, pe care nu l-am mai văzut de câteva decenii, trăitor azi undeva pe malurile Rinului, Matei Binder. Surprinderea și emoția s-a datorat faptului că nu-l știam scriitor și nici conferențiar. Îl știam doar ca tehnician în ale electricii. Aici am aflat despre poezia și proza sa în germană și română.

poezia de mai sus mi-aduce aminte de o alta scrisă demult, în alt secol din alt mileniu, de A. Mirea în care poetul(poeții) zicea(u):

Azi când plutești dincolo de bine și de rău,
Când nu mai simți pe frunte cununa grea de spini,
Pătrunși de pietate, ca niște pelerini,
Ți-aducem ție altă cunună mai bogată
Căci sunt și flori pe lume ce nu mor niciodată!...
( Din "Lui Eminescu" de A.Mirea)

Câtă dreptate avea poetul !

că cineva de pe Agonia Ro ne aduce aminte de Sărbătoarea de azi.
Și nu numai atât, integrează în istoria Țării fragmente din istoria familiei sale.
Dincolo de frecușurile dintre politicieni, de necazurile oamenilor generate tot de oameni(politici), de sărăcia multor români, 1 Decembrie e tot 1 Decembrie, după cum la americani 14 iulie a fost tot 14 iulie chiar și în perioada Marii crize iar francezii au sărbătorit 4 iulie și atunci când, lor și țării, nu le mergea chiar atât de bine.
La noi presa parcă se bucură de neîmplinirile noastre și de multe ori le amplifică. M-aș mira dacă astăzi ar fi altcumva


Felicitări pentru textul de mai sus și, de ce nu, cu ocazia Zilei noastre naționale

Teodor:
O adevărată plăcere atunci când apari pe pagina mea
Anotimpul pe care-l parcurgem este o sursă inepuizabilă de inspirație pentru orice observator. Eu mă străduiesc să comprim observațiile în cuvinte puține și,dacă se poate, să creez imagini pentru cititori
Îți mulțumesc
Doruleț: Îți mulțumesc și ție pentru citire și pentru înțelegerea de care dai dovadă în ceea ce privește preocuparea mea pentru versul scurt( și nu numai). Admir totodată talentul tău care face ca repicile (ce mi le dai) să fie mai bune decât originalul
Mihai:
Orice com. al tău îl consider ca pe un dar venit de la un prieten ce locuiește departe dar gândește la fel ca mine. Ultimele tale apariții pe site mi-au atras în mod deosebit(și plăcut) atenția. Aștept noile tale cuvinte ca ingrediente ale unei zame.(ciorbe)
Cornel:
Ți-am urmărit îndeaproape activitatea de pe site. Este meritorie acțiunea de a învăța împreună cu alții. M-a surprins plăcut că ești atent la activitatea mea. Cred că ai observat faptul că în ultimul timp nu-mi mai intitulez micropoemele haiku-uri. Mi-am dat seama că un gând pentru a devenii haiku trebuie cizelat continu. Când voi fi sigur că poezioara este haiku așa am să scriu lângă titlu Respect doar numărul silabelor. Cât privește figurile de stil, după știința mea, nu pre sunt acceptate. Dacă n-ai citit încă, vezi pe pagina lui Dan Norea \"Geneza unui haiku\" (postare 24.05.o8) și \"17 silabe sunt puține?\" ( 13.12.07)
Mulțumesc pentru trecere și pentru consistentul comentariu

Doamnă Maria Gabriela Dobrescu
Sunt deosebit de onorat de primul semn lăsat de Dv pe această pagină.
Mă bucur că am reușit să vă trezesc interesul și amintiri plăcute
Doruleț
Aș vrea să pot termina \"povestea\" Dar mai sunt încă multe pagini care îmi cer să le scot la lumină. Sper.
Cât despre \"hencleș\" Etimologia cuvântului este săsească. Românii din acel sat îi spuneau și \"lichiu\". Știu că ingredientele sunt: făină, lapte, unt. Aluatul se dospește. Se coace pe vatra cuptorului alături de pâine. Amestecul de unt și ou , cu care se unge coca, dă o culoare frumoasă produsului. Nu mai vorbesc de miros și gust.
Țighidișul, ca să nu mai explic și în text, o parte a satului. Oamenii din acel teritoriu se ajutau între ei la înmormântări, nunți etc. Precum vezi se și colindau între ei. Etimologia e tot săsească.
Domnule Iliescu
Mă străduiesc, după puterile mele,să las alor mei o părticică dintr-o lume pe care o cunosc, mai puțin direct, mai mult din relatările altora care nu mai sunt.

Vă urez tuturor un An Nou plin de împliniri

dar și o istorie. Din timpul personificat apare Țara și oamenii ei. Pietre, arcuri, lănci, obuze, teroare, dar cu toate acestea Țara îi îmbrățișează pe toți, este de piatră, făcută să dureze mult.
Un text scris pentru a fi citit nu doar odată așa după cum și Țara cu toate-ale ei o vedem mereu

Dacă este vorba de porumbel, simbolul păcii, atunci sunt enorm de mulți. Pe fiecare acoperiș sunt mii de țigle. Sau este vorba de altceva ce se numește țiglă?
Toamnă în suflet este o figură de stil ce nu se potriveșre la un haiku.
Sunt curios la ce te-ai gândit când ai scris cele de mai sus.

Numai bine!

Țurțurii albaștrii,cojoacele Dochiei,flori de ghiocei, firul de iarbă, ciocârliile,macii și neghina, zborul de lebădă, visele nopții. Tot atâția picuri de frumos ce ies din micropoemele tale

fără acoperire care n-ar trebui să-și facă loc pe acest spațiu virtual: \"Bălăriile din Dacia\", \"Ținuturi mai mărețe cu populații mai cizelate\"(care or fi?),\"Mediocritățile devin genii post mortem\"(există un singur exemplu?)
Că textul a fost încadrat la \"poezie\" poate fi scuzat. Ce ne facem însă cu textul în sine?
Departe de mine gândul de a fi răutăcios dar n-am putut face un altfel de com.

se mai poate scrie frumos despre România, despre dragostea față de Ea, deci despre patriotism, despre un sentiment din păcate uitat de tot mai mulți.
Îmi aduce aminte de Al. Russo cu al său imn închinat României în vremi când Țara exista numai în conștiința unor oameni ce erau înaintea istoriei.
Da, astăzi e criză, mulți oameni o duc prost, alții se îmbogățesc prin fraude de tot felul, dar sentimentul patriotic, pentru cei mulți, n-ar trebui să moară. N-a murit nici la americani în timpul Marii crize, nici la francezi când au dus-o prost în urma unor războaie, nici la germanii din trecut, nici la cei de azi. Ce să mai vorbim de cei mai apropiați: polonezi, ruși, sârbi, unguri.

Frumos, felicitări

de felul meu sunt un taciturn. Dar citind textul de mai sus m-a umflat de câteva ori râsul. Bine mai dezbat problemele, ce frământă unele țări din UE, Nimeni, Cineva, AltCineva și bietul, vai de capul lui, Costache. Mi-a plăcut

felicitări

Fără ,ca, cuiva, să spună,
Nu s-ar putea înlocui cu altceva? De exemplu: nimănui nu vrea să-i spună