"Și-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru

Cei câțiva clienți, rătăciți în bar la acea oră a dimineții, cu paharele pe jumătate goale, se uită absenți la televizor, la una din emisiunile politice, la care invitații vorbesc toți în același timp și se înțeleg separat. Numai Costache, cu o cafea pe masă, în lipsă de o preocupare mai acătării, privește fără clipire și ascultă, încordat, apriga dezbatere. - Și-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru…, se trezește recitând Nimeni, în livingul transformat ad-hoc în cameră de lucru, apoi întreabă: Voi, știți cine a scris versurile? - Nichita Stănescu, răspunde Cineva fără să stea pe gânduri. Da’ ce-ți veni? - N-am nimic, dar ele reflectă, de minune, starea de spirit din Europa..., explică Nimeni celor doi prieteni, amatori de taifas politic. Se vorbea acolo, la teve, despre Camera Comunelor, că ar fi retras din meniul deputaților mâncărurile cu carne de vită, în vederea testării ei, ca nu cumva carnea să fie, în realitate, de cal. Printre altele, se mai spunea că Guvernul britanic a fost avertizat, cu ani în urmă, despre eventualitatea furnizării de cai deghizați în vită. O tăcere suspectă a acoperit, însă, întreaga afacere, până ce Guvernul francez a adus în discuție existența unei filiere în țări ca Franța, Luxemburg, Olanda, Cipru, România! "Aproape un miliard de persoane mor de foame, în lume. Din nefericire, și în Germania există oameni care o duc greu, din punct de vedere financiar, inclusiv în privința hranei... Eu cred că nu putem, aici, în Germania, să aruncăm hrană bună", a declarat ministrul german al Agriculturii, referitor la retragerea de pe piață a produselor din carne, etichetată ca fiind de vacă. Vocea lui Fărâmiță Lambru sparge boxele în local, chiar la acea oră timpurie a zilei: La calul bălan, la calul bălan și șaua-i verde Þine-mi-l bine, ține-mi-l bine, nu mi-l pierde... Un bărbat arătos, care tocmai intrase în bodegă, atrage privirile celorlalți: - Vita!... Ce mi-a făcut!, exclamă, în timp ce ia loc pe unul din scaunele înalte ale barului. Un coniac!, se adresează apoi, poruncitor, barmanului. „Încă unul tras pe sfoară!”, își zice Costache, cu glas scăzut. Voia să-l întrebe pe arătos de unde cumpărase carnea de vită, de la piață ori de la supermarket, dar i se păru nepotrivit momentul. Nimeni, către cei doi amici, mustăcind: - Se pare că adevăratele cuvinte rostite de Richard al III-lea au fost: “O vacă, regatul meu pentru o vacă!”, dar, între timp, a sosit rezultatul analizei ADN… De la televizorul cu ecran plat, cocoțat în colțul de sus al localului, Costache mai află că Agenția Britanică pentru Siguranță Alimentară a anunțat că lasagna, care ar trebui să conțină carne de vită, avea, în anumite cazuri, chiar sută la sută, carne de cal. Iar producătorul francez arăta cu degetul către unul român. La fel, un comerciant elvețian dădea vina pe un furnizor german, iar un mare lanț de magazine retrăgea și el preparate în care a fost descoperită carne de cal, din Suedia, Finlanda, Danemarca și Belgia. Și tot așa, o mulțime de state europene se împungeau, reciproc, în piept cu degetul, arătând fiecare spre grajdul celuilalt. Într-o scurtă pauză publicitară, Costache îl privește pe noul venit cu o neobișnuită curiozitate: omul meu!, își zice, în timp ce îl urmărește cum dă peste cap paharul și cum, mai apoi, îl izbește cu putere de tejghea. - Încă unul!, mai poruncește omul cel vânjos și continuă, cu năduf: Ce vită!... Să ajung de râsul lumii..., mai zice și, cu o iuțeală de invidiat, omul dă peste cap și al doilea pahar și-l trântește iarăși de tejghea, mai să-l spargă. ... Că l-am mai, că l-am mai pierdut o dată Și l-am cătat, și l-am cătat vara toată... Costache se întoarce cu fața spre televizor. Tocmai vorbea un client aflat în supermarket: - Am mâncat întotdeauna carne de cal, fără probleme, dar, în cazul acesta, este vorba de fraudă. Una este să știu că am cumpărat carne de cal și alta este să nu știu! Iar... prețul! Mă simt, tot timpul, furat. - Ce?, se umflă și AltCineva, mirat la culme. Carnea de cal este problema ? Ce, ei nu văd alimentele vândute pe bani grei și pline de substanțe toxice?! - Cred că, din cauza consumului crescut și vitregiei climei, nu se mai poate asigura necesarul de alimente, adaugă amicul Nimeni, sincer îngrijorat de evoluția lucrurilor. ... Mai l-am găsit, mai l-am găsit la Drăgășani Priponit mai, priponit de-un leuștean... - Caută motive să ne denigreze! insistă Cineva. De ce? Pentru că le e frică. Ei cred că vom năvăli în Anglia lor și, de mulți ce suntem, le scufundăm insula... Nu se miră nimeni cum de a căzut beleaua pe România, tocmai acum când presa britanică duce o campanie de defăimare! Ce vor ei, acum?! Să găsească motive de a menține restricțiile, pentru români, la permisele de muncă. - Corupția și nerușinarea nu au frontiere, îl aprobă AltCineva. De când este ea, România nu a denigrat nici un alt stat, dar în această Uniune Europeană trebuie să fie, mereu, un țap ispășitor... - Ce vacă!, repetă, întruna, clientul cel nou. Ce vacă! Din direcția micului ecran răzbate glasul premierului român: - A fost foarte grav. Ne-a trecut glonțul pe lângă ureche. Nu aș vrea să cădem în complexul nostru de inferioritate. Totul a venit pe un context anti-european din Marea Britanie. Acolo s-a spus: iată, ce carne vine din Europa! Firma franceză care a fost prinsă cu mâța în sac a luat-o și a aruncat-o în România. La noi, în ultimii ani, dacă te acuză de la Bruxelles, bagi capul în pământ și zici că așa e... Costache se ridică de la masă și se îndreaptă către bărbatul acela voinic și dur, căruia i se adresează extrem de jovial: - Domnule, știți chiotul vacii?! Mi-ho-ho!..., nechează el apoi. În boxe, bubuie vocea inconfundabilă a lui Nelu Ploieșteanu: Foaie verde ca lipanul, Foaie verde ca lipanul, of, of, De trei ori potcovii calul, Leana mea, Ca să trec la mândra dealul, măi, măi.. - Vezi Doamne, echitate și corectitudine occidentale! Dacă e vorba de ai noștri, ni se vâră în ochi asemenea sloganuri, dacă sunt ai lor în cauză, bineînțeles că nu li se aplică legea... E prețul pe care trebuie să-l plătim ca rudă săracă a Europei?!, întreabă, retoric, Cineva. - Romania e slabă, nu poate da o replică pe măsură, că are un organism bolnav, tratat de incompetenți..., își exprimă AltCineva nemulțumirea. Apoi, Nimeni: - Decât carne de vită nebună englezească, mai bine carne de cal românesc, dar sănătos... Privea, insistent, la televizor. Costache vede cum, în cea mai recentă emisiune auto TopGear, realizatorii nu au ezitat să facă legătura dintre scandalul european legat de carnea de cal și constructorul auto Dacia. Costache își încordează atenția. Jeremy Clarkson: Nu e singura problemă de etichetare. Citeam în ziare că Sandero are nouăzeci de cai putere. Dar, cu tot ce se întâmplă în ultima vreme, de unde știm că nu e vorba de vaci putere? Richard Hammond: Bine zis! Jeremy Clarkson: Abatoarele alea de unde se spune că provine carnea de cal sunt în România, se pare! - Domnule, să vă spun o definiție a vacii!, insistă Costache, către noul venit. - Ce? - Ideea asta... cu vaca, iac’ așa mă obsedează... Domnule, să vă zic o definiție: Cică, vaca este o femeie care-și înșală soțul fiindcă acela este un bou!... Costache încearcă să zâmbească, însă îngheață la uitătura rece a omului. - Cum îți permiți, neicușorule?!, se zborșește acela. Să-mi faci nevasta vacă... Și, pe mine, pe mine, bou!, urlă el și îi aplică lui Costache un pumn între ochi de îl azvârle pe mozaicul pardoselei, într-o stare soră cu moartea. Urcai dealul jumătate, Urcai dealul jumătate, of, of, Căzu potcoavele toate, Leana mea, Căzu potcoavele toate, măi, măi... - Ioi de mine!, exclamă Nimeni, cu surprindere. Cică, o vacă din Marea Britanie se crede cal. În lipsă de bani să-și ia un cal, stăpâna și-a dresat vaca din ogradă să sară garduri. Și, așa, animalul a ajuns să participe la concursuri de sărituri. Incredibil, dar vaca a ajuns să se creadă cal! - Hehei! zice AltCineva, cu amărăciune. Scandalul cărnii de cal le-a dat idei escrocilor. Ce s-au gândit ei?! Să procedeze aidoma, dar cu carnea de măgar. Ghinionul lor că au fost prinși de Poliție, după ce furaseră mai mulți măgăruși, îi sacrificaseră și îi vânduseră drept carne de vițel. Unii o consumaseră deja, alții o trimiseseră și la rude, la oraș. Vă dați seama, când au aflat ăia ce delicatesă mâncaseră și-au dat mațele afară... După năpraznica lovitură, Costache se vede transportat într-o altă lume, ciudată, deosebită de cea reală, unde, la fiecare pas, te lovești de panouri pe care se lăbărțează cu litere uriașe unele și aceleași cuvinte: lene, prostie, nesimțire, ca niște crezuri, și unde întâlnești ființe care împrumută chipuri de vaci, boi, cai, măgari. Și, parcă aievea, vede cum o vacă se râzgâie în văzul lumii, cu botul ridicat în sus și buza superioară răsfrântă, scoțându-și la iveală dinții, în timp ce gâtul și-l arcuiește, își înalță capul și coada, își ridică urechile, mușchii și-i scoate în evidență pe picioarele mult ridicate..., sfârșind într-un nechezat curtenesc, drăgăstos... Și, pe măsură ce Costache își revine, o voce lăuntrică îi restituie încrederea de sine: Nu este groaznic să pierzi o luptă, este groaznic să nu exiști. Iar tu, bucură-te, exiști!