Jurnal
Solilocuri VII
3 min lectură·
Mediu
. Soarta e în mâinile omului, omul e în ghearele sorții.
. Se mângâie pe chelie, încântat că a atins sublimul.
. Propria cale nu e neapărat drumul cel bun.
. Gura care varsă fiere nu miroase a levănțică.
. Să ne lăudăm cu trecutul, nicidecum cu viitorul.
. Gândirea după o noapte albă e curată orbecăială.
. Cu cât așteptările sunt mai mari, cu atât dezamăgirea e mai mare.
. Umorul inteligent face deliciul celor puțini.
. Curat este și un om pătat dar acoperit.
. O emisiune televizată nu este suficient de plicticoasă dacă nu e și întreruptă de publicitate.
. Lauda e leac mortal.
. Complimentele și minciunelele sunt plămădite din același aluat.
. Chiar că suntem de plâns, când râdem la propriile poante!
. Politicienii spun lucruri mai trăznite decât ei înșiși.
. Puternic este acela care-și învinge propriile slăbiciuni.
. Obținem ce vrem, numai dacă Vrea El.
. Bărbatul se maturizează mai greu; chiar și la șaptezeci de ani tot minte de copil are.
. Dezamăgirea e mașina fără frână care o ia la vale.
. Un bun orator atrage asistența, chiar dacă stropește cu salivă în jur.
. Cel mai viteaz nu e omul treaz.
. În râsetul de fiecare zi, în scrâșnetul din fiecare zi, descoperim ce este viața cu adevărat.
. Cu idei însușite de la oameni deștepți, nu putem fi ca ei.
. Lauda de sine face bine în timp ce face rău.
. Te poți crede un cineva, însă trăiești tot ceea ce ești.
. Unei frunți încruntate nu-i surâde norocul.
. Un prost mai mare decât deșteptul deștepților nu poate exista.
. Acela care urăște este cu adevărat... urât.
. Renunțarea la orgoliu e propria-ți descarcerare.
. Dependența de celălalt exclude fericirea.
. Dacă nu-ți știi valoarea, vei fi un produs ieftin.
. Se poate ieși în față și pe ușa din dos?!
. Cea mai cruntă sărăcie e sărăcia de idei.
. Luxul poate fi stare de spirit: îl poți trăi, chiar dacă nu ți-l permiți.
. Având avere sufletească, avem ce dărui!
. În căutare de prieteni devotați, omul riscă să moară singur.
. Pentru un somn bun e nevoie de o saltea bună, sau de un birou bun.
. Prostia se plătește; dovadă, țara care sărăcește!
. O lansare de succes a unei cărți nu poate fi decât între rude și amici.
. Nu lăudându-ne singuri câștigăm faimă.
. Știu pe cineva care și-a păstrat simțul umorului până în ultimele clipe ale vieții sale. Dar câți dintre noi pot fi îngeri?
. Dragostea e focul care încălzește, ura, focul care pârjolește.
. Să nu ne facem griji, desculți nu vom umbla: ne dăm jos din cui opincile.
. Fac asiduu alpinism, cățărându-mă... în pat.
. Fuga de suferință duce la grea suferință: singurătatea.
. Împrumutul cu camătă: colac de salvare... găurit.
. Mulți își împărtășesc din propria experiență numai pentru a-și arăta superioritatea.
. Aroganța: actul de legitimare al omului mărunt.
. Ca să nu-i ardă soarele, unii bărbați merg în umbra nevestei.
. Singurătate, cunoaștere de sine.
. Nu există oameni săraci; există minți sărace.
. Cel mai dur vămuitor este însăși viața: ne taxează la greu pentru fiece plăcere.
002.120
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- george geafir
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 535
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
george geafir. “Solilocuri VII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-geafir/jurnal/14095115/solilocuri-viiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
