nicolae tomescu

Înstăriți, sau nu, oamenii au fost, și sunt, de tot felul.
Îmi place să reconstitui, pe baza unor amintiri, proprii, sau auzite, a unor înscrisuri particulare, sau acte oficiale, viețile celor ce nu mai sunt. Imaginația mi-o folosesc doar când cele amintite anterior lipsesc. Peste 80% din textul de mai sus reprezintă adevăr.
Mulțumesc, încă odată, pentru prezența pe pagină

scrisă în stil, aproape, clasic.
Originalitatea ei, constă, cred, în faptul că se pune la îndoială, nu de către autor, ci de către savanți, conținutul unor fabule celebre.
Autorul, ca un bun epigramist, termină textul cu o poantă: iar pentru noi, concluzia finală/e că savanții nu mai au MORALĂ!
Textul, ca orice fabulă de bună calitate, se reține ușor. Acum, când termin acest comentariu, îmi dau seama că o pot recita aproape fără greș.
Pentru că mi-a plăcut textul vreau să-l fac mai vizibil

O fabulă scrisă în stil, aproape, clasic.
Originalitatea ei, constă, cred, în faptul că se pune la îndoială, nu de către autor, ci de către savanți, conținutul unor fabule celebre.
Autorul, ca un bun epigramist, termină textul cu o poantă: iar pentru noi, concluzia finală
e că savanții nu mai au MORALĂ!
Textul, ca orice fabulă de bună calitate, se reține ușor. Acum, când termin acest comentariu, îmi dau seama că o pot recita aproape fără greș.
Pentru că mi-a plăcut textul vreau să-l fac mai vizibil

Avem de a face cu versuri ermetice cu înțelesuri ascunse.
Sigur octombrie roșu ne duce cu gândul la evenimentele din Rusia din toamna anului 1917 (marea revoluți socialistă din octombrie ce a avut loc la 7 noiembrie.
Al doilea poem spune destul de clar că destinul Persifonei, zeița ce pleacă toamna și se întoarce primăvara, nu poate fi schimbat, deci sigur vor veni și zile mai bune. Cârtița infiltrată nu mai are nicio putere.
Mi-a plăcut. Poemele se citesc ușor și dau frâu liber gândirii.

mi-au plăcut cele 15 crochiuri.
Fetele par a fi majoritare printre culegători:
- purtătoarea celor două boabe de struguri de sub albul iei ( boabe ce sugerează că va ieși în curând din copilărie)
- gura fetei ca boaba de strugure
- printre ciorchini plini să furi un sărut
- năframa luată de vânt
- șirag nou de mărgele
- aroma strugurilor pe buzele ei
Și viespile își au rolul lor
- una dintre ele începe prima culesul
- alta păzește ulcica cu must.
- cele mai multe cot la cot cu culegătorii

O singură deficiență, cred: la primul poem apare o rimă viei - iei

Nu doar titlul, ce mi se pare plin de semnificații, dar și coperta ce reprezintă o pictură celebră, te îndeamnă a deschide cartea și a te cufunda în gândurile autoarei, atât de frumos exprimate în scurtul fragment oferit în textul de mai sus.
Felicitări autoarei și viață lungă operei sale

vântul ce șuieră este unul al toamnei. Berzele sunt departe, poate prin Delta Nilului. Vrăbiile, păsări sedentare, ciripesc vesele în adăpostul ce și l-au găsit.Haiku-ul descrie doar o anumită parte a naturii într-un un moment al anului.

Mulțumesc pentru oprire

despre Constantin Mustață și cărțile lui, peste 70 la număr. O să continui, probabil, cu altă ocazie. Deși aceste cărți conțin multă informație, se citesc ușor fiind scrise într-un alert stil gazetăresc.

Mulțumesc pentru intervenție

Cele 9 episoade din Stadionul tuturor sfinților îmi aduc aminte de două opere, zic eu, importante ale literaturii române. Este vorba, despre Cimitirul Buna Vestire de de Tudor Arghezi. Și acolo există destul umor. Începutul Învierii, înaintea Celei de a Doua veniri, produce mari mari încurcături viilor. La fel și începutul romanului, neterminat,Sfântul Sisoe, a lui G. Topârceanu mustește de situații umoristice, de la descrierea locuitorilor raiului și până la aventurile sfântului, scris cu negru în calendar, reîntors pe pământ, la cererea sa, pentru a face minuni.
Consider că cele 9 episoade, fiecare, și toate la un loc, pot sta cu cinste alături de cele 2 opere ce le-am menționat.
Felicitări.

P.S. Nu știu ce se întâmplă cu contorul accesărilor. Văd aici peste 1ooo de accesări iar eu am strâns într-o noapte, la ultima postare, peste 1oo

Se duc oile, se duc
Şi se duc şi nu mai vin
Pân-la Sfântul Constantin"

zice un bun cunoscător al folclorului poetul Ion Pillat.

Deci, de la „răvășitul oilor”, care are loc în preajma primelor ninsori, și până în 24 mai

rămân stâni fără stăpâni
izvoare fără ciopoare

cum spune un cântec păstoresc din Mărginime

„Calendarul pastoral” este la fel în tot arealul românesc.

Apropo de: „fiindcă acum, că venise primăvara, erau mai mult plecați cu oile și cu turmele, decât pe lângă Stână.”

episoadele din „Stadionul sfinților” pot fi socotite și un curs de catehizare, prin prezentarea doctă a unor episoade din Noul Testament, dar și din cel Vechi. Creștinii ortodocși, cu mai puține cunoștințe în domeniu, citind, au de câștigat.
Puțin, puțin, conținutul acestor episoade aduce și a blasfemie. Porunca a treia, din cele 10, spune Să nu iei numele Domnului în deșert. Noroc că nu suntem într-un stat fundamentalist unde un astfel de păcat se poate pedepsi cu moartea precum în Sudan, acea femeie care a abandonat islamismului în favoarea creștinismului. De fapt și în SUA, în statul Masaciuses, este incriminat delictul de blasfemie.
Oricum, lecturarea acestor episoade m-a bine dispus ca, probabil, și pe alții

Văsălie al meu apare doar în acest text scurt. Dacă vreți schimb numele personajului.
M-ar interesa cartea Dv. Pentru mine este un subiect incitant.
Ați găsit Comoara de pe Arieș a soților Popa?

Re:Alternanță maximă
Și eu m-am gândit la această alternanță. Este o mare deosebire între cel ce s-a ocupat de jazz ,Nicolae (Nae) Ionescu, și acei țărani ardeleni de demult. Dar n-am vrut să-l ocolesc. Jazzul din țara noastră îi datorează multe. Atât pe el, cât și pe Ghiță Sântea, i-am cunoscut încă din copilărie
Vă mulțumesc pentru statornica apariție de pe această pagină.
Re: Cu privire la text
N-aveți de ce vă face probleme, sunt mii de Văsălie în podișul Transilvan. Doar prin sat erau numiți așa. La școală, ori la armată, îi strigau Vasile. Și Ionuț Fulea cântă:. „Văsălie, Văsălie, te știu om de omenie...”
Eu îmi făceam probleme cu titlul (Oameni și vremuri), de aceea o să-l schimb. Dac-ar mai trăi medicul, scriitorul, profesorul universitar medicinist, omul politic, din Iași Ion Mironescu m-ar putea acuza de plagiat. El a scris, o carte, intitulată, ca scurtele mele povestiri. (Oameni și Vremuri) După o povestire de a lui s-a turnat filmul „Nepoții gornistului” Chiar și Sadoveanu (de-ar mai trăi) m-ar putea acuza. Abia după câteva decenii de la poveste spusă de Susană, la claca de desfăcut cucuruz, am citit o povestire de a lui cu exact cu același conținut. Susană, femeie aproape analfabetă, nu cred că a avut acces la scrierile marelui povestitor. Mai degrabă M.S. a auzit o poveste care circula pe Valea frumoasei. Satul de unde provenea ea era aproape de Petrești, lângă Sebeș.
Oricum, mă bucur că v-ați aplecat asupra acestui text.

Cu cele mai bune gânduri

O carte care, sunt sigur, va bucura și emoționa mulți cititori.

concertele din 2019

a continuat și după 1989, și după moartea lui Nae I. în 1991,
Spre exemplu:
- Ediția cu numărul 37 a festivalului a reprezentat unul dintre cele mai importante evenimente din cadrul programului Sibiu capitală culturală europeană 2007
- Concertele din anul 1919 au fost susținute de invitații străini care au abordat o paletă foarte largă de stiluri, cu influențe extrem de diverse: world music, folclor și muzică clasică (Broes, Belgia, jazz contemporan (Jeff Herr Corporation, Luxemburg, flamenco-jazz (Sergio de Lope, Spania, jazz-rock (Shalosh, Israel, soul-jazz (Jazzodrom, Austria, și jazz latino (Electrocutango, , și Conexión Cubana.
etc

mulțumesc pentru prezența pe pagină

O incursiune în tărâmul de basm dispărut de pe harta României. Un tărâm de basm pe care cresc, ca niciunde în țară, arbori încărcați cu smochine, migdale și rodii. E o lume aparte, ca într-o mie și una de nopți, de unde nu lipsește nici Covorul fermecat (ce și-a întrerupt zborul poposind la Moscheia din Constanța)
O lume care și-a găsit sfârșitul sub ape.
Doar caietul de schițe creionul și setul de mine albastre pot reînvia, cât de cât, acea lume
Un poem ce emoționează mai ales pe cei care au avut norocul de a călca, în tinerețea lor, pe acest tărâm dispărut.

Mi-a plăcut poemul.
Tristețea emanată de el este cu atât mai mare când știm că specia din care face parte micuțul Afalin se apropie, ca inteligență, de cea umană. S-ar părea că și unii dintre reprezentanții lor știu acest lucru, altfel cum de au fost salvați, de către delfini, atâția oameni de la înec și, apoi, ajutați să ajungă la țărm?
Văd că textul face parte din „Colecția de poezii pentru copii.” Ar putea fi cooptat, după părerea mea, și într-un manual al claselor mici alături de Zdreanță și Câinele Soldatului. Ar ajuta ca drama din acel golf pietros din Marea Neagră, lângă Yalta să nu se mai repete

în care apare și o doză de naivitate a tânărului părăsit de iubită iar eu trag din greu la coasă să găsesc altă mireasă.(ori, poate trasul la coasă reprezintă cazna lui de a găsi o înlocuitoare a celei ce l-a părăsit?) Un tânăr de la țară ar fi procedat altfel, căutându-și altă iubită la horele din satul său sau,poate, din alt sat.
Ambiția, de a deveni popă sau, eventual, călugăr, nu cred că ar fi a unui tânăr de la țară părăsit de mândra lui de astă vară.
Oricum, poemul este aparte printre altele. Dă o notă de prospețime, chiar dacă îndrăgostitul aparține unei lumi dispărute, sau pe cale de dispariție. Citirea lui cred că descrețește frunțile. Așa cum a făcut cu a mea.

Cu cele mai bune gânduri pentru autoare.

mi-au plăcut cele zece crochiuri ce mustesc de înțelepciune și îndeamnă la meditație. Acestea se întind pe o arie largă a cunoașterii, din diferite locuri și timpuri, de la concepția hindusă a celui de al treilea ochi, care poate vedea alte tărâmuri, la acea poemă, psalm, din Vechiul Testament Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.