la o masă lungă și bogată

„mâncau la o masă lungă și bogată

așa după cum este

obiceiul prin părțile noastre răsăritene”

Virgil Mazilescu - „Va fi liniște va fi seară”

în vremea aceea stăteam la o masă luuuuuuungă și bogată. zic luuuuuuungă pentru că părea fără sfârșit. și zic bogată pentru că bucatele nu se terminau niciodată. nici pâinea. nici vinul. nicidecum celelalte. eu stăteam în capul mesei. tu în celălalt cap al mesei. și era atâta depărtare între noi și atâta apropiere încât când te priveam mă preavedeam pe mine. poate că și tu privindu-mă te preavedeai. de-aceea zic era o masă luuuuuuungă și bogată pentru că lumea-ntreagă încăpea acolo. la masa aceea. în vremea aceea. din când în când câte unul se ridica de la masă și se făcea nevăzut. dar lumea nu observa. pentru că imediat altul din nevăzut îi lua locul. astfel că lumea toată era acolo întreagă. la masa aceea. în vremea aceea. cei buni la stânga. cei răi la dreapta. sau poate invers. ca în politică. depinde din ce parte privești. și cum privești. și cât. îndelung îndelung îndelung am privit. de la un capăt al mesei la celălalt. îndelung îndelung îndelung te-am privit. până când până când până când te-am văzut în lumină lumină gând în gând și cuvânt în cuvânt. oglindire a celui ce sînt.