Poezie

miniepistole (61)

1 min lectură·11 martie 2016

Mediu

habar n-aveam pe ce lume trăiam când eram în lume și nu știu nici acum

dacă eram într-adevăr în lume sau lumea întreagă în mine era cu legea ei

morală cu tot și cerul înstelat deasupra la fel ca acuma țin însă minte era

o fată frumoasă acolo o fată de pe altă lume care de-a dreptul din mări

se ivea și urca în ceruri urca precum dreptul și strălucea și strălucea și

strălucea cum strălucesc în soare cele șapte rubine doar o fată era o fată

care mereu îmi zâmbea și se dădea în vânt după mine dar vântul mereu

mi-o lua mi-o ducea în cuvinte în rime iar eu o priveam ca și cum nu era

o priveam cum pleacă cum vine îmi făcusem și rai din zâmbetul ei eram

cu capul în nori cum se spune și norii mei la picioarele ei chiar norii mei

mi-au luat-o au dus-o departe de mine departe de lumea în care trăiam

pe când eram în lume și habar nu aveam și habar nu aveam cât infern

se naște din dorințele noastre câtă deșertăciune e-n amintiri dar e bine

e bine că frumusețea există există și naște asemenea mari amăgiri

001.133

nicolae silade. “miniepistole (61).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-silade/poezie/14089338/miniepistole-61

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.