Ca să fiu

Stimate Domnule Negulescu N. Nicolae,
Astazi, luni, v-am citit mesajul si eu am fost cel cutremurat. Atat de poeziile domniei voastre, cat si de cuvintele pline de sensibilitate si sinceritate care au venit de la domnia voastra. Pe langa domnia voastra,si creatiile domniei voastre, eu sunt un pacatos nemernic, iar poeziile mele scrasnesc ca niste roti de fier ruginite spre un Dumnezeu pe care de atatea ori l-am tradat. Dar cuvintele pe care vi le-am adresat, cu exceptia celor rele, rautacioase, pentru care eu sunt care va cere cu umilinta iertare, nu sunt ale mele: sunt ale Sfantului Vasile cel Mare,sunt ale Sfantului Ioan Gura de Aur, sunt ale unui prooroc al Sfintelor Scripturi. Daca - asa cum afirmati - ati primit o mare lectie crestina, atunci sa stiti ca nu de la mine, cel plin de rautate si pacate, ati primit-o, ci Ei v-au impartasit-o. Eu incerc sa va iubesc, stimate domnule Negulescu, si am facut-o cu fiecare mesaj prost pe care vi l-am trimis, dandu-mi seama dupa fiecare mesaj ce scriitor prost sunt, si ce poet prost sunt, nu numai intru cele ale Domnului, ci si in cele ale oamenilor, si ce tocite sunt antenele sensibilitatii mele. Eu sunt cel care va rog sa ma iertati. Pace sufletelor noastre, ale tuturor. Va citesc cu pietate, eu, care stiu atat de putin sa comentez poeme, si parca citesc prin inele de arbori varstele rugaciunii si ale credintei. Cu dragoste,