Poezie
Urcarea pe munte
1 min lectură·
Mediu
Ci ochii tăi au oglindiri de cer
în asfințitul care nu ne iartă,
pe înfioratul orizont se-arată
coloana muntelui stingher.
Și buciumile cheamă neîncetat
mulțime de suflare laolaltă,
urcînd tăcuți cărarea neumblată
văzduhul peste noi s-a scuturat.
L-angenunchierea păcii pe frunziș
respir făptura Ta unduitoare;
în neodihna grea, amețitoare,
curg lacrimile serii pe furiș.
Odată prinși de vraja înserării
vom strînge-n cercuri veghea de-nceput,
pecetluind în tainicul sărut
fiorii cu mireasma Înălțării.
Oceanul de-ntuneric s-a deschis
adîncurile-n mine vrînd să-și mute,
Zamolxis însuși vine să ne-asculte
străluminat ca într-un vis.
001.290
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae N.Negulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae N.Negulescu. “Urcarea pe munte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-n-negulescu/poezie/142674/urcarea-pe-munteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.