Poezie
Trecerea Eului
1 min lectură·
Mediu
Toamna peste care trec
cu aripi de aur minereal
nu mă mai pierde
pe văzduhuri mișcătoare,
ci îmi arată
cum au crescut copacii
pe sprînceana înaltă
a grotei sfîntului Patrik.
Vine o ploaie de trandafiri
în ochii mei penitenți
cu îngeri așezați
în jurul Mesei rotunde.
Surîsul luminos
al regelui Arthur
bea apă lustrală-
răsărită din răsăritul
smaraldului șlefuit
de suspinele
Mariei-Magdalena.
Aripile, mi se fac mîini,Doamne
după Înălțarea visului-
și zidesc pe ele
din focul Globului imperial
biserica caldeeană
și biserica celtică
să le oglindesc
în oglinda splendorii
Noului Ierusalim.
Pînă la blînda chemare
a efluviului Tiferet,
împodobit de planete
merg pe urmele însîngerate
ale lui Iosif din Arimateea
să umplu drumul cu plînset,
suflete sihastre.
001.104
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae N.Negulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae N.Negulescu. “Trecerea Eului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-n-negulescu/poezie/139634/trecerea-euluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.