Poezie
Vreme peste umeri
1 min lectură·
Mediu
În comprimarea timpului, umerii se-ndoaie
Se scurge printre gene o larmă rebelă
Încearcă perfidia și văd cum mă îmbie
Să-nghețe sub sprâncene raza mea de rugă
Îmi preschimbă bolta însorită-a frunții
Celulele în roua… și roua în mistere
Apa vremii curge în veșnica ei curbă
Veacurile-n secunde, secundele-n durere
Indolența-ceeași , tot crudă nepăsare
Într-un aisberg îngheață ca glaciala eră
Suspinele triste în calda răsuflare
Stau sub tăcut-argilă ca flori fără petale
Zidi-va peste mine cremeni de-ntuneric
Prin spaiilțe hapsâne timpul ce se scurge.
002248
0