Poezie

Dincolo...

1 min lectură·24 septembrie 2005

Mediu

Am fost acolo

unde visele mor odată cu noi,

tăcerea prinde sunet

în iarbă, adieri de vânt și ploi...

Șșștt... asculți tăcerea care nu-i tăcere...

și simți iubirile trecute de dincolo de noi

prin parfum de floare, sădite cu lacrimi

de dor și culoare.

M-am dus acolo

unde fără să vrei pășești sfios

să nu tulburi amintiri trecute

duse pe culmi înalte neștiute.

Unde mi-am lăsat și regăsit

dureri și vise,

speranțe cu aripile frânte,

toate ingenunchiate și de amândoi uitate.

În locul acela sfânt,

prin mireasmă de floare, de cer și pământ,

aud : totul mă doare...

la fel ca și secunda care-a fost

și-acum dispare.

001.820

Nicolae Maria. “Dincolo....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-maria/poezie/142367/dincolo

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.