Poezie
Drum uman
1 min lectură·
Mediu
mare de foc
ocean de lacrimi
un univers de dor
pe această amprentă amniotică
ce doare, arde, țipă
și respiră pulsând
odată cu universul:
ține firul roșu
printre soare, lună și stele
prin calea lactee până în centru
unde se absorb suflete
unele pe-o frunză de rai
altele în toiul smoalei apocaliptice
așteptând strigarea
la al doilea cant al cocoșului
pentru așezare veșnică.
002374
0