Jurnal
Gand
1 min lectură·
Mediu
Când infinitul devine gol
cad în neant si aud:
hârșt!hârșt!hârșt!
coasa ce-mi seceră stelele verzi
nu mai e loc de amintiri
regrete
și speranțe
sunt spulberate
și atrase de gaura neagră
a îndoielii si ipocriziei.
001.539
0
