Dialog

Frunza a mirare cuibărindu-se intr-o stânca îi șoptște: n-ai îndrăgit niciodata tremurul vântului? O !! pentru tine vântul năpraznic al vieții e e doar un tremur, un vis. Eu trebuie să lupt că el mă roade mă sfarmă, atâtea frunze și atât de puține stânci... când el te atinge aproape cânți fericită dansezi în drumul tău spre alte forme; pe mine mă tocește și macină în mii de fărâme strat al învierii intr-un timp infinit și totuși îl aștept cu drag.