Dorință din lună

În fiecare seară, când luna cocoțată rânjește larg și galben ceri o dezbrăcare totală de motive: lent, dureros de lent dau jos una câte una pănă la un punct în care aglomerația hormonală ia zbor de fluture auriu dansând zâmbareț și tandru vrând să risipească acut valurile cu miros și gust de ambrozie opresc subit despuierea simțurilor puseu de pudoare implantat pănă la durere lacrima curge verde... dorință pusă iar în așteptare Cu ochi de binoclu, împrumut de la broaște aștepți, așteptare de dincolo de gânduri într-o oglindă magică a unei geometrii carnale; stejarii-ți plâng, o motivație însingurată lăsând imperceptibil loc, tăios de insinuant între pernele-ți sângerânde să mă așez laconic în zalele tale de somn și visuri lascive într-o mare de noapte. în noaptea asta, luna răsare din roata carului.