Și totuși

Geme pământul pasul doare și arde florile toate poartă culoarea lunii pomii plâng ruginiu dar fibra senzuală pulsează tâmpla zvâcnește pe secunda timpului nu ia în seamă sezonul alteea nici paloarea lunii ori lacrimile copacilor călcate de pași iscoditori și minți bolnave. inima vorbește tâmplei râzând complice cerului și lacrimilor lui toate-și revin în această rezonanță fluidică de la cord,spirit până la tâmpla-n zvâcnire pământ, verde, trup, pronie în exaltare spre spirala albastră nevazută ochiului terestru o simt eu cu tine și tu cu mine; e suficient.