Ochi pe secunde

Undele sonore în avalanșă cu dor într-o înșiruire de fulger sticlos vin la ureche , în stânga apuc și iau mâna îmi tremură: nu că este furie ci dezorientarea aceea crucială privind trecerea timpului îl văd cum curge înapoi unde faptele trecute au o existență absolută fixă în afara timpului sunt toate aici în camera mea obscură luminată de raza lunii într-un zâmbet promițător ești tu, în evenimentele mele trecute ce sunt prezente cu ochi, ochi ce se holbesc în ochii mei într-o prezicere pe nisipul clepsidrei urmărindu-mă, șoptindu-mi înaintea pașilor mei făcând ceea ce eu nu știu că voi face apăsând talpa mea, pe mersul tău