Străpungere în ianuarie

Îngerul dimineții mi-a deschis pleoapa sufletului simt și ascult colțul uman al ierbii străpungând timpul în ianuarie cu-n strigăt, cerându-și astfel dreptul la viață, văd avântul, pasul și saltul caprei cornute ce urcă secundă cu secundă încet dar sigur spre piscurile albastre ale infinitului; de fapt este ecoul, venind de departe pătrunzând în vremea de azi din nașterea de ieri.