Uitându-mă la trecut

Uitându-mă la trecut Partea 2 Așa a rămas că într-o zi de 11 Mai cei trei să se întâlnească în cel mai mare parc din oraș unde se regăsea și o grădina zoologică, în timp ce se plimbau iși făceau poze discutau vrute și ne vrute ce se întâmpla fiecare pe unde "munceau", căci uni mai și lucrau cum era Niky.După ce au dat o tură parcului sau oprit să viziteze și animalele sălbatice, la trecerea prind dreptul leilor tot pusă pe soti Ariana nu a fost atentă iar când unul din lei a răgit i-a sărit în brațele lui Niky, pentru o clipă privirile celor doi se uneau iar buzele se apropiau mai mult dar parcă în mintea fiecăruia apărea o întrebare "nu crezi că este prea repede să ne sărutăm?"așa că ușor ușor ea să dat jos din brațe cerându-și scuze. După turele date prin parc, Ariana avea o energie în ea ieșită din comun,alerga mereu, râzând tot timpul se simțea minunat, cei trei s-au retras la o terasă situată pe malul unui lac unde se vedea cum pomii se oglindesc și soarele își scaldă razele în el, era o zi minunată de mai. O zi care pentru Niky va rămâne mereu în sufletul lui de care mereu își va aminti cu drag de ea,ani se vor scurge ușor și chiar dacă ei nu vor mai fi împreună undeva într-un colțișor din mintea lui acele clipe frumoase vor rămâne și poate cu lacrimile pornind pe obraji își va aduce aminte de aceea ființă care ia dăruit iubirea, o zi în care cei doi și-au unit iubirea scrijilind numele lor și data pe un pod, mereu să le amintească de această zi. Ziua sa terminat cu o stangere în brațe și un sărut scurt,mâna lui Niky mângâindu-i ușor obrajii pe care începusera să alunece două lacrimi de fericire. Urmau să se mai întâlnească când se putea căci el lucra undeva la ieșire din oraș și numai când era tura întâi putea măcar pentru 5 minute să vină să fie împreună. Chiar dacă îi intrase la inima Niky nu era total decis ce vrea să facă căci îi plăcea de Ariana dar ea era o fată copilăroasă, băiețoasă și el nu mai vruia să stea cu cineva care nu înțelege că el își dorește ceva mai mult de la ea,poate chiar o familie împreună. Nu putea să îi spună asta căci vedea pe zi ce trece cum ochii Arianei sclipeau de fericire simțea cum bătăile inimi se măreau când o stangea în brațe,era că un pui de porumbel care dorea să stea sub aripa lui se simțea protejată și în același timp iubita. Vedeau unul în altul căldură aceea sufletească,simțeau cum se înțeleg din priviri simțeau cum își găsesc liniștea care le lipseau în familiile lor.