Poezie
Păcat, nu aș fi vrut să te pierd
2 min lectură·
Mediu
Păcat, nu aș fi vrut să te pierd
Nu mi-a păsat niciodată
Când te-am cunoscut,ce îmi zicea lumea
Mi-am urmat drumul pe care inima mi-l arată
Fiind convins că tu ești familia mea.
Acum văd că am greșit
Căci tu mai mult te ai prefăcut
Și nici o clipă nu mai iubit
Chipul tău zâmbea dar sufletul era tăcut,
Știam că el nu fost în trecut fericit
Dar niciodată nu m-am oprit
Ca tot ce el și-ar fi dorit,să nu-i fi oferit
Doar mă bucurăm că piticul meu era fericit
În lumea largă aș fi plecat cu tine
Căci știam că altfel numai erai lângă mine
Dar tu ai ascultat pe cine nu trebuia
Chiar dacă inima"iubește-l" îți spunea
Dar ce vorbesc eu de iubire
Când tu ai pus punct fără revenire
Nu înțeleg de ce spuneai că îți pare rău
Și nu știai cum să faci să fiu doar al tău.
Chiar dacă sunt prostul care plângea în față ta
Te voi păstra mereu în inima mea
Chiar dacă tu ai luat viațamea ca un joc
Tare aș vrea,dar nu am cum să te mai întorc.
Nu am vrut să îmi bat joc de tine
Cum ai făcut tu cu mine
Mulți mă încurajau să nu îmi pese
Că tu ești o fata cu două fețe.
Să îți spun ceva,
Păcat că te-am iubit cu adevărat
Vruiam să fi pentru toți altcineva
Și că te-am ales pe tine, nu m-am înșelat.
Păcat, nu aș fi vrut să te pierd niciodată......
Pentru piticot
001704
0