Poezie
Minunată
1 min lectură·
Mediu
Când știu că tu nu ești,
sau știu că tu nu vii,
Mă pun pe gând și stau,
cum tu îmbătrânești,
cum tu departe zbori
căci vrei să te ascunzi,
fugind dar fără să cobori
pe pașii tăi profunzi.
Eu te-aș striga în glas, pe nume,
Aș merge și în altă lume,
și cerul eu l-aș colinda,
să te leg de viața mea.
Eu nu visez nici tu nu ești,
ce azi eu cred sunt doar povești,
și să pară minunată
e de murit măcar o dată.
00732
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Ciobanu. “Minunată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-ciobanu-0035532/poezie/14071929/minunataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.