Minunată
Când știu că tu nu ești, sau știu că tu nu vii, Mă pun pe gând și stau, cum tu îmbătrânești, cum tu departe zbori căci vrei să te ascunzi, fugind dar fără să cobori pe pașii tăi
Pentru Tata
Și florile în urma lor Semințe lasă-n viață Să le transmită tuturor Că toți au o speranță. Tată tu ai semănat în noi Să știi, Dar să culegi? Te așteptăm Când
Prezent trecut
Gânduri triste mă încearcă, Glasul meu cel chinuit Stele ceru\'îl încarcă Pixul meu a obosit! Stau un pic ori mă opresc?! La ceva eu mă gândesc, Răsfoiesc mulți ani în urmă Pe meleag Eu
Zeu al Poeziei
La București, Un soare foc, Un Tei particular la umbră mă primește, Șoptindu-mi să-L cunosc, Și să iau loc, - Am fost Poet! Vorbita-mi românește. Din ziua care s-a oprit, Și viața
Ma chiama autor
Acelaș pix cu gânduri multe Bune și rele a redat, Și neîncetând să mă asculte la o cafea m-a invitat. Zicând că toți ce fac nimic Nu pot să schimbe multe [...]și mă abțin să vă explic, Ce
12 Mai
Dulce refren cu flori de mai Eu azi îți mulțumesc, O altă zi dacă-mi cântai Puteam să mă topesc. Miros de Primăvară Simțeam în suflet
