nicolae bunduri

Am dat și eu o steluță pentru cronica lui Laurențiu dar ia-o de unde nu-i. Poate nu am lăudat-o suficient dar o fac acum. Laurențiu, cronica ta m-a uns la suflet mai ceva decât ai unge osia de lemn a unei căruțe de amu o sută de ani. Mi-a plăcut cel mai mult de mine în poza în care interpretam opereta "Floare de colț"
dar și de cei trei care latră la lună în plină zi. Superb instantaneu, mai lipsea Gagniuc cu sticla de bere. În poza de grup doar trei slipitori printre care și eu deci, felicitări și pentru acest instantaneu semnificativ. Cum sunt doar pe locul trei, pot spune că cele mai proaste epigrame sunt cele de pe locurile unu și doi dar asta nu e din vina ta, cronica fiind superbă fapt pentru care mai încerc o steluță. Care sănătate v-o dorim și Dumneavoastră.

citește "strădanie" și nu "străanie"

Dacă în 65 de ani nu am reușit niciodată să văd Cheile Bicazului, datorită Laurențiului și Primarilor humoreni, le-am văzut de două ori în două zile. Fenomenul se va repeta, probabil, peste alți 65 de ani. Cum s-au petrecut evenimentele la Gura Humorului nici nu trebuie să mai spun, fiind obișnuiți ca totul să fi fost la superlativ ca și în anii anteriori. Costumele populare stăteau pe unii epigramisto-scriitori cum ar sta urechile unui elefant pe motanul Oanei Zăvoranu dar și asta a avut un anume farmec. Un bun exemplu e Haivas care din acea ie ar putea să-și facă șapte garnituri de pat. Pat pe măsura lui, evident. La un moment dat, Laurențiu afirmă că eu aș fi dansat cel mai mult. Nimic mai fals. Eu săream în sus fiindcă la spatele meu mârâiau doi dulăi cu colții pregătiți să mă muște de...șerpar. Știau ei de ce. Cândva am avut un papagal care, de câte ori veneam acasă beat, mă ciupea. Aici pot să mă laud că am făcut un studiu privind regnul animal adică legătura directă dintre câine și papagal. La horă, de chiuit aș fi chiuit și eu dar mi-era teamă să nu asmuț și mai tare dulăii care nu mă scăpau din priviri. Mamă și ce priviri. Cu sforăitul lui Noni Gagniuc iarăși cred că e o exagerare. Deși ne-au despărțit doar 7 (șapte) camere, eu abia l-am auzit. În sfârșit, a fost un festival foarte reușit, am luat și un premiu 3 iar datorită confratelui Laurențiu, am ajuns cu bine acasă unde am aflat vestea cea mare. La Brăila am ocupat onorabilul loc 27 (douăzecișișapte) loc la care nu mă așteptam știind cât de prost am scris. Speram doar să fiu ca la tenis, în prima sută. Băilenii prin vocea doctorului Frunză s-au declarat supărați pe mine că am scris atât de prost spre deosebire de alții care se supără când scriu bine. Oricum, le-am promis că anul viitor voi face un pas mare și să obțin locul 26 apoi după încă un an 25 și tot așa până ajung pe locul întâi. În încheiere felicitări organizatorilor, premianților și nepremianților. Să ne vedem sănătoși peste 65 de ani. Laurențiu, pentru străania ta îți mai ofer o steluță.

Dacă nu citeam această frumoasă cronică plină de umor și pasaje încărcate cu ironie, nu aflam despre mine un lucru care m-a dat pe spate. Adică faptul că sunt "gingaș", ceea ce nu mi-a spus nici soția în vremurile când ne iubeam, adică înainte de căsătorie. Sau poate, Doamne ferește, i-am căzut cu tronc lui Laurențiu(?) E adevărat că pe drum, spre a nu mă plictisi, Laurențiu mi-a dat o carte de colorat luată la întâmplare din propria-i bibliotecă dar pokemonii i-am prins doar la Vama. (Erau și câteva pokemoane). La Vama a fost frumos, intim și datorită (sau din cauza) Domnului Cornel Udrea, am mai și râs. Nu mai spun cât am "ras". La întoarcere într-adevăr am avut o stare de mahmureală inexplicabilă, vorba Laurențiului, că n-am băut mai mult decât ceilalți (laolaltă, evident) Altă observație peste care nu pot trece și pe care am remarcat-o în ultimii douăzecișicinci de ani, este modul elegant în care Dl George Corbu poartă haina pe umeri în orice situație. La bal, la biserică, la Pietrele Doamnei, probabil și la doamne. Ceva original. Mă întreb dacă voi prinde timpurile în care o s-o îmbrace ca tot omul. Adică momentul în care o s-o bage pe mânecă. Revenind la grupaj îl felicit pe LG dar nu-i dau steluță ca să nu se interpreteze că ar fi contraserviciu pentru cărăușie.

Recitind cu mai multă atenție și mai ales printre rânduri, coroborat cu ce am spus nițel (o țâră) mai sus, dau totuși o steluță binemeritată. Fac abstracție de cărăușie că poate mă lasă al nimănui prin Gura Humorului și trebuie naibii să-mi găsesc vreo moldoveancă. Sunt destule și la Brașov dar nu atât de pure

Sunt încântat să primesc vizita a doi epigramiști fini observatori. Dan, Cornel, vă mulțumesc

iar pentru ultima, Dom' Primar trebuia să se topească. felicitări

...dar, mie mi-au plăcut doar a treia și ultima. Prima și a doua au poante subțirele (a doua chiar un madrigăluț) iar a patra cu PULBERÃRIE-BERÃRIE mi se pare total rebusistă deci nu aș vota-o. Și nu numai pe motiv că e rebusistică ci și pentru faptul că suferă la logică. În primul rând, pe vremea lui Ștefan nu exista bere și în al doilea, trebuie să ne imaginăm că soldații lui Ștefan stăteau la rând cu cornete de hârtie din revista Flacăra Rebus, să-și primească "doza" de pulbere. La ultima trebuie să înțelegem că vinul roșu este specificul zonei? Am fost pe acolo și m-am înfruptat cu apă de foc din mere, pere, afine.
Luat în ansamblu, grupajul merită premiu. Felicitări

Pentru frumusețea și eleganța în construcție a primei epigrame din grupaj dau o *

..puteau fi de premiu. Cea cu pokemonii nu are perenitate-dovadă că furia s-a stins deja, la a treia, expresia "a bate câmpii" sunt convins că a fost folosită de foarte mulți dar prima cu "Cotnaru" e super. Cel puțin pentru asta merita ceva

e doctor în virgule

Pe lângă multe epigrame geniale, poante savuroase, glume etc. la Plopeni s-a petrecut o întâmplare unică cel puțin în România. Să vezi și să nu crezi. Doamnei dr Elisaveta Râpeanu i s-au furat (țineți-vă bine!)...cărțile. Și nu e vorba de cărți de tabinet ci cărțile scrise cu mânuța ei de doctor. Am mai auzit că s-au furat poșete, portmonee, umbrele, pardesie, căței, purcei dar cărți...niciodată. Fapt demn de Cartea Recordurilor

...Dane

...data viitoare așa fac.

...sunt de premiu. A patra cu un domeniu de cunoaștere (și mai ales recunoaștere) foarte restrâns, cam strică dar, nu poate strica ceea ce s-a făcut înainte.Cu toată amiciția față de Dan Norea, trebuie să spun că nu agreez epigramele cu p.s.-metodă aplicată fără succes și pe vremea lui Nigrim. Ceea ce am spus acum sper să devină ceva constructiv și nicidecum motiv de supărare.Eu sunt mai mereu cu cărțile pe față și nu mă supăr niciodată când un confrate îmi atrage atenția

Succes.Sper să ne revedem la Craiova

Am onoarea și plăcerea să primesc vorbe frumoase de la doi mari epigramiști contemporani, lucru care mă încântă și mă fgace să perseverez în domeniul epigramei. Cu bine...

Și aici sunt de părere cu Dan. Totuși, prima putea fi de premiu dacă poanta era mai explozivă, mai scurtă (bună aluzia la faptul de a fi întâmpinat cu pită și sare) dar, din păcate, poanta e "lăbărțată" (...sare, sare, sare..."). Ultima care de fapt ar fi trebuit să fie un madrigal, e o epigramă foarte bună. Sunt convins că putea fi folosită la prima temă cu mare succes iar madrigalul...o chestie mai dulce.Adică alta.

Cu toate că Dan are dreptate în ceea ce privește construcția amfibrahului, prima epigramă mi s-a părut reușită crescând în valoare urcând spre versul 4 - realizându-se un frumos joc de cuvinte. Adverbul "Când" folosit "în deschidere" nu dă o notă bună dar, adesea nu avem încotro și îl folosim așa. De multe ori se asociază cu alte cuvinte de umplutură care ne scutesc de alte explicații de exemplu, foarte des se folosește formula "Azi, când..." dar repet, dacă epigrama este bună (ca și în acest caz) putem trece peste aceste mici cârcoteli. Și celelalte epigrame sunt reușite (Justiție la TV-f bună)dar, probabil a tras puțin în jos un calambur din "Celebrități" Poate dacă autorul cosmetiza mai bine, lăsa pe cineva acasă din cei care au fost la Plopeni

editorului pentru steluța roșie și confraților pentru cele galbene. Hai, mai băgați!

...eu și mai ales autorul, Valentin DAVID, pentru vizită. Am corectat ceea ce era de corectat.