Poezie
iubirea noastră
1 min lectură·
Mediu
Când noaptea va cuprinde acest ținut în lung și-n lat
Să știi că eu voi fii aici să-ți țin de-urât cu drag.
Fiindcă noaptea nu mă sperie, în ochii-ți limpezii
Se afla minunata și lumina dulcei zi.
Și dacă-i vrea ca-ntreaga beznă dimprejur ca să dispară
Îmi voi deschide al meu suflet să nu-ți mai fie teamă.
Că-n suflet ascund lumina aprinsă de tine
De când tu cu-a ta privire te-ai apropiat de mine.
Și n-ai vrea să fugim departe să ne salvăm iubirea?
Întunericul e moarte, iar ce-o să spună lumea
Asta chiar nu mai contează; să fim noi- tu și eu,
Iubirea ne apropie acum și-n veci, mereu.
Dar ce te frămânți de ce lumea vorbește?
Ea vrea iubirea noastră în ură să se înece!
Ce rea e ea și oarbă, și lacomă, și rece...
Gelozia din ea vreodată n-o să plece.
De-am pleca probabil am găsi seninul,
De-am fugi poate ne-ar întâmpina eternul.
Măcar cu gândul...Bezna e un lanț malefic,
Dar iubirea noastră e un antidot puternic.
Hai, ce mai stai, noaptea te cuprinde!
Prinde-mi mâna încet și nu te mai desprinde.
Prin noapte, prin apă, prin fulger, prin foc,
Iubirea noastră să ne țină de noroc.
001.039
0