clepsidre triste deapănă lumina
în lungi fuioare
înecate-n fum
purtând păreri
pe care încă nimeni
nu le-a mai descifrat
până acum
de ce în zori
și fără de speranță
atâtea
Cohorte de îngeri străbat filamente
Purtandu-și lumina pe-aripe pudrate
Cu alb din poveste vădind sentimente
La fel de opace, la fel nepătate.
Distanțele fierb clocotind concentrate
În esențe
