Poezii

clepsidre triste deapănă lumina în lungi fuioare înecate-n fum purtând păreri pe care încă nimeni nu le-a mai descifrat până acum de ce în zori și fără de speranță atâtea

Cohorte de îngeri străbat filamente Purtandu-și lumina pe-aripe pudrate Cu alb din poveste vădind sentimente La fel de opace, la fel nepătate. Distanțele fierb clocotind concentrate În esențe