Poezie

Una

1 min lectură·10 mai 2010

Mediu

Femeie de lumină

Cu cap de marțipan

Împrăștie-n câmpuri ude

Miros de ionatan.

Polen gălbui al singurătății,

Aripa dreaptă a nemuririi,

Angelică de tinichea

Cu braț de sticlă.

Te amesteci în culorile gândirii,

În nuanțele azurului,

Plângi cu lacrimi de ambrozie,

Zâmbești cu-absint în priviri.

Þi-e buza dulce și sângele amar;

Ești spin, ești floare, însă,

Ești în zadar

Ispita ce naște mister ,

Iubita ce naște disperare;

Tu stai deasupra lumii

Și sub pământul ud;

Ești și pe scut

Și pe mormânt,

Tu viață dai.

Din tine va crește un

Grăunte al lumii.

Tu ești și soarele, și luna ,

Din toate… Una.

001.702

Netedu Silvia Maria. “Una.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/netedu-silvia-maria/poezie/13940316/una

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.