Ce-ar fi dacă
trupul mi s-ar izbi în soare
și s-ar sprarge?
Să zbor,
să nu mă-ntrebe nimeni
unde plec.
Să te caut.
Ce-ar fi dacă
toată lumea ar fi apă
jegoasă de ploaie?
Să pută
Mi-s aripile frânte și mușc țărână
seacă, amară
cu gust de putred.
Mi-e sufletul înfășurat în sârmă ghimpată.
Tremur..tremur.
M-am săturat să tremur
și să-mi privesc chipul istovit în
Nu înțelegi demone
că trupul ți-l dau
de fiecare dată
întreg-
la fel ca sufletul
si gust păcatul?
Nu înțelegi demone
că încă dori
si încă tănjesc copiii tăi?
Nu înțelegi demone
că
Am să-mi smulg carnea de pe trup
să rămână doar oasele șiroind sânge.
Vă urăsc.
Nu mai vreau să văd ochi Întrebători.
Vreau să mor.
Azi îți poruncesc Doamne.
Dă-mi înapoi
azi, acum în clipa
Cu ochii închiși-
văzând totul
nevrând să văd nimic-
mă duc înainte.
Securea nu-mi taie capul
din păcate.
Nu simt sângele
năvălind pe trup.
Trăiesc din păcate,
moartă fiind.
Lacrimi.
Singurătate legată
de o piatră mare
și gri.
Cearcăne nevăzute
și suflet neștiut,
neauzit.
Deja vu.
Cărare întinată
și pașii mei agale
lângă.
Deja vu.