Poezii

Ce-ar fi dacă trupul mi s-ar izbi în soare și s-ar sprarge? Să zbor, să nu mă-ntrebe nimeni unde plec. Să te caut. Ce-ar fi dacă toată lumea ar fi apă jegoasă de ploaie? Să pută

Nnennnn

0

0

Mi-s aripile frânte și mușc țărână seacă, amară cu gust de putred. Mi-e sufletul înfășurat în sârmă ghimpată. Tremur..tremur. M-am săturat să tremur și să-mi privesc chipul istovit în

Nnennnn

0

0

Nu înțelegi demone că trupul ți-l dau de fiecare dată întreg- la fel ca sufletul si gust păcatul? Nu înțelegi demone că încă dori si încă tănjesc copiii tăi? Nu înțelegi demone că

Nnennnn

0

0

Am să-mi smulg carnea de pe trup să rămână doar oasele șiroind sânge. Vă urăsc. Nu mai vreau să văd ochi Întrebători. Vreau să mor. Azi îți poruncesc Doamne. Dă-mi înapoi azi, acum în clipa

Nnennnn

0

1

Cu ochii închiși- văzând totul nevrând să văd nimic- mă duc înainte. Securea nu-mi taie capul din păcate. Nu simt sângele năvălind pe trup. Trăiesc din păcate, moartă fiind.

Nnennnn

0

0

Am să sap un hău și-am să îngrop bucățile rupte din mine. Am să-l acopăr cu lacrimi și-am să-i pun o cruce. Am să te dau uitării.

Nnennnn

0

2

Lacrimi. Singurătate legată de o piatră mare și gri. Cearcăne nevăzute și suflet neștiut, neauzit. Deja vu. Cărare întinată și pașii mei agale lângă. Deja vu.

Nnennnn

0

0