Poezie

Aș fi vrut să nu te știu…

2 min lectură·26 ianuarie 2005

Mediu

Înfiripă-te osândă și-n cale mă așteaptă!

Te privesc pășind molatec de dorință-nveninată,

Și mi se înfig în minte râvnirile trădării,

Și nu te pot respinge, nu te pot da uitării.

Simt inima cuprinsă de ispită ca-ntr-o gheară,

Simt vrerea mea plăpândă ca plânsetul de ceară,

Simt cugetul cel onest substituit de vrajă -

Tentația bălaie stând minții mele strajă.

La ceas târziu din noapte, îmi pari fără de vină,

Tu, dulce-ngemănare de umbră și lumină!

Perfida-ademenire, mă poartă către tine,

Dar ochii tăi cei galeși i-ascunzi și fugi de mine.

Însă te întorci din cale, vântul parcă-ți dezvelește –

Sânul ce încerci s-acoperi, și zâmbești copilărește,

Cu sprâncenele-ncruntate, mă privești dar-vinovată!

Capul ți-l lipești de mine și mă dojenești în șoaptă:

“Aș fi vrut să nu te știu”- atât spui,dar în zadar!

Trupul cerșetor de-atingeri, se oferă ca un dar,

Și lași mătasea moale să-ți cadă de pe umăr,

Născând trăiri profunde, ce nu au parcă număr.

“Nu-mi pot trăda iubirea”- îi spusei deodată!

“Nu pot să-mi anin viața de-o clipă suspendată!”

Dar vorbele-mi sunt goale și chiar de mi le-ngân,

În fața ispitirii nu-s propriul meu stăpân.

Astfel, mii și mii de clipe, ce Iubirii fu-nchinate,

Pătimașe jurăminte-s într-o clipă spulberate,

Căci iubirea se înalță ca zidirea – de la bază,

Dar precum Turnul Babel, ea azi nu mai durează.

12.05.2004

001.429

Negoita Gabriel. “Aș fi vrut să nu te știu….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negoita-gabriel/poezie/103274/as-fi-vrut-sa-nu-te-stiu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.