In tinerete,
De-a lungul bordurii perlate
Balti ascutite imi aratau sensul,arheolog
Silecsi fluizi,refractand,ca un vector
Dintre tot mai adanc si mai departe
Drumul optic inorog
Ma inclinam
Domnilor editori,
Pomatic vorbesc mai mult depre frig
Si va place,
Dar acum s-a-ncalzit,
Dati-mi pace!
E vara,
Au inflorit crinii.
Priviti!
Huta,
Se dau babuinii.
Propun spre-aprobare
O
Ti-am spus
Sa-mi dai un telefon
Sa-mi zici cand ploaia nu mai suduie pamantul
Si-oriunde-oi fi-mi usuc
Si lacrimi si cuvantul
Ti-am spus
Cand ploaia o sa-nceapa a scrasni
Sa-mi dai un telefon
Undeva,pe afara,reproductiv,
Pe funebrul vinil al scoartei de pin,
Un picap marseaza trepidant \"Saracia\"
Pentru show-biz,
Tras in duble de-un fierastrau anonim,
Marcat temporar :Romania
Pe
Cine e secretara asta insarcinată,
Care tot scapă clasorul lui Mendeleev, langa lift?
Chimia lui Nenitescu ar trebui legata.
E contagioasă,
Lasă minorele cu burta la gură!
Genunchii limbii
Desenam pe tabla noptii starile de agregare
Prima stare a sarutului
Se dezlipea ca niste afise
Roase,plouate,decolorate...
Iasca buzei de sus dezvelite a prins-o cineva
Ceva...o boare
De nu ma
Suge-ti impresiile,
De pe masa mea strange-ti cureaua!
Fii ce-ai fost dintotdeauna
O musca fii!...
Macar acum,
Ca nu mai poti si nu mai stii,
C-am fost odata doi copii
Palpeaza masa asta ce
Mergeai atat de neabatut,iubite
Si-atat de parasit te credeai,
Dar subt urmele tale
Se aflau ale mele,pe dos.
Mergeam talpa in talpa cu tine,
Cu capul in jos
Si subt sangele tau
Drumul pe care mergeam,
Submarin in imersii sangvine
Si destinul pe care-l croiam
Din resturi de timpuri haine
Batistele ce-nchipuiam
Din igienica hartie
Si pernele din care scuturam
Puful de
Proptit in balustrada unui portbagaj,
Scurg alb-murdarul din baia ochilor,sparta.
Hranesc cu ea umbra mea croncanind,
Ciugulind in urma pneurilor proaspat arata.
Mustang de ocazie,
M-au
Poftim demisia mea:
Din amintiri
Ies la pensie cu un oftat.
Cu-o leafa de frica,furnica
Si-un dor apostat
Mi-am luat valea
Toata,parloaga,
Pana la anul,
Livada.
Scanduri,
De-o cabanuta
Am fost hamal in port,
Acum sunt somer
In orasul cu o mie de abatoare.
Aici baile comunale se fac in sange
si nimeni nu angajeaza un porc,
Doar il taie.
La plasamentul fortei de munca
Intreb
Astazi trecutul s-a deschis,
Bazarul amintirilor neiertate
Sa cumpar,sa cumpar tot ce se poate!
Mi-am luat innapoi lacrimile date cu imprumut
Prin vecine iubiri,
Prin unghere indoliate
Intre
Visul tau,poete,de totdeauna:
O femeie mai buna,
Un vers mai dibace,
O suma frumusica,
O viata nebuna,
Nu-i si al meu.
As vrea sa te las far slujba,
Painea sa ti-o iau de la gura.
Stiu,sunt
ce-ar fi sa vina maine dupa ieri,
sa sari o zi din primaveri,
sa scoti secunda din orar,
cortina sa se-agate-n par?...
tu stii... raman nebunul
doar azi chiuleste ceasul din memorii
si lumea
Mai incoace ne-am asezat pe o banca
Si,mai incolo,toate bancile asemenea
Se tineau dupa mine ca niste catei
Sa-mi zgarie mersul alene,
Sa-mi linga pasii intorsi inapoi.
Mai incolo!
Du bancile
Cred că poemul nostru nu s-a pierdut
Þine pe undeva un capac de canal să nu ne cadă peste picioare
Într-unul din visele mele ori într-unul din visele tale
Îl scapă Jean Valjean din catacombe
Pas cu pas,
Marunt,inegal,
In cadranul parcului
Bat ore de gheata,strivite
Tic,crac...tic,crac...
Pentru la anul
Pun rasaduri noi subt bocanci,
Asteptarile,boboci risipiti
Din buchetul adus
Un oras calcand apasat
Cu obiceiurile incarnate
In glodul plastificat al muntilor
Incretiti accelerat cu TWENTIETH CENTURY,
Carutasul manand pe de laturi:
FOX la furat !
Ciuguleste si sare din
dupa ce au jucat sotroane circulare
aruncandu-si cu piatra in cap
si-au stat la cozi ecuatoriale
sa-si cumpere bilete
au parasit aceste gari circulare
cu peroane circulare
au trimis rudelor,din
Mandelbrot imi zic frunzele
Mandelbrot imi zic copacii
Mandelbrot imi zic cararile mele
Mandelbrot, trilurile si secundele
Mandelbrot, gratarele din poiana si pasii ce-i tarai prin iarba
Si
Barbar sunt!
Am dat navala in meleagul criptic
Si-mi spui ca-s forta necizelata
Si ce?
On lit comme on ecrit,
C-am umblat prin gunoaie
Dupa fier vechi si cartoane
In prima jumate de
Aimes-toi qui perilleusement penches
Sur le melange des destins
Des noirs tourbillons qui t`arrachent
Courrageuse ils te rendent et malsaine
Pendre d`un amour d`une main,
Dont tu connais le
o lacrima am varsat pe umarul tau alb si opac
de-atatea iubiri suportate
vin noaptea sa ling bolovanul de sare
tot eu
campat intr-un iernatic habitat
cu ape omoplate