Calauza inapoi

Recunosc obsesii , care revin , care te cauta...
Regasesc starea de angoasa,de nesiguranta, terenul alunecos, pe care pasind, nu ai nici o siguranta, te poti scufunda in adancuri, in cercuri tot mai mici, concentrice pana ajungi la ESENTA.
Diana Morgenstern

mi-e ca tie iti plac comentariile literare in timp ce mie imi arde de marturisiri personale...nu cred ca e tocmai asta locul pentru asa ceva,asa ca o sa-ti raspund sincer:obsesii,da esente...pe dracu!unde vezi tu esente?alea-s chestii simple,frumoase si care inspira bucurie si pofta de viata(cel putin mie asta imi place sa cred ca exprima ceea ce vrem noi de la reputatele ESENTE)impotriva valului care ne duce catre necredinta suprema.tot ce scriu e o repetare a textelor clasice-si,dupa cum zicea Thoreau:clasicii si batranii nu ne-au invatat nimic care sa ne lamureasca in privinta sensurilor ascunse ale vietii si a lucrurilor cu adevarat folositoare,nu ne-au invatat nimic nou,e usor deci,de tras o concluzie asupra ESENTELOR mele de cacat-o repetare,deci,cu ajutorul unui limbaj tehnic,limbaj a carui semnificatie prima,scolareasca,mi-a scapat ,devenind astfel un ratat pe plan profesional ,mai ales daca am in vedere ca voiam sa ajung om de stiinta.La ora actuala nu-s decat un parlit,iar Esentele...sunt cam departe de mine,chiar si in celelalte planuri ale existentei mele,necugetate adeseori.Vezi tu...nici macar poezie nu scriu,mai mult ea ma scrie pe mine si in plus,ca o noutate,sa stii ca mi-e foarte greu sa inteleg versurile multora din cei care publica aici,culmea!chiar si pe ale celor care scriu de o maniera foarte apropiata de a mea.Ce sa mai zic de comentariile lor?...Inca ceva,am mai scris un raspuns la comentariul tau,mai docil si mai lung decat asta,dar l-am trimis fara concluzie si mi l-a sters.mi-am amintit apoi ca inainte de a intra la net un copil imi ceruse zece mii de lei de pomana si nu i-am dat ca sa vin aici.am plecat si am revenit totusi,cu alte zece mii sa scriu inca niste idiotenii...asa ca scuza-ma daca nu stiu sa-mi stapanesc limbajul!

Vrei sa-ti spun unde vad eu esente? Ei bine am sa-ti spun:fiecare vers si fiecare fraza care iti imbraca starea in care te scalzi in momentul in care scrii, este un pas spre esenta.
Cu fiecare poezie pe care o scrii esti un milimetru mai aproape de esenta.
De fapt asta dorim cu totii...sau poate vad numai eu asta.Ne eliberam de cotidian, il tintuim in versuri, iar sufletul ni-l punem pe tava, in fata fiecarui necunoscut, care este dispus sa ne citeasca...
Este clar ca ne repetam(motive, idei, cuvinte cheie), dar eu nu vad nimic rau in asta, sunt doar exercitii stilistice care ne arata drumul pe mai departe.
Si inca ceva vreau sa-ti spun: daca nu-mi place o poezie nu ma apuc s-o comentez. Nu critic si nici nu ridic in slavi ca sa ma aflu-n treaba.Nu ma intereseaza nici nivelele, dupa care multa lume alearga.Eu vreau doar sa gasesc poezie adevarata, oameni deosebiti, de la care am de invatat ceva si de la care pot avea satisfactii intelectuale.
Si daca te deranjeaza ca-mi place poezia ta,(pentru ca tonul tau, usor sarcastic asta mi-a dat de inteles) alta data am sa trec in tacere prin paginile tale... si fara sa las urme (dar voi ramane la parerea mea ca esti mai aproape de esente decat multi altii) :)

poti sa nu mai treci deloc...nu ma supar,dar am inceput sa urasc fanii si daca nu pricepi dute...de altfel o sa interzic de acum comentariile la textele mele,e mai simplu asa.asta da teribilism,nu?!

Dreamth,eu cred ca am citit printre randuri si am inteles ce vrei sa spui.
Ar fi pacat sa interzici comentariile si credeam ca am trecut de varsta teribilismelor.