Teorie literară...

Văd că faci acum reclama
Obiceiului la noi
De a trage epigrama
Într-un car frumos cu boi.

:) Glumim, glumim. Sper că n-am sărit... calul (sau boul, depinde de cine era trasă căruța:)

Faină epigrama; vezi că ai în versul 2 un „de” în loc de „ne”.

E adevărat că am urcat la munte cu căruțele:

Ar fi putut să vadă fiecare
Ce am văzut și eu și vreau să spun că
Epigramiștii toți erau în care
Și-acestea se îndepărtau de LUNCÃ.

Așa e, am un \"de\" în loc de \"ne\", dar nu mai corectez, că am uitat cum se procedează. Se mai întâmplă când nu recitești textul, să mai scapi greșelile de dactilografiere...

Faptul este epocal
Și se-ntâmplă mai mereu:
Atelajul din Caracal
Face haltă la Vișeu!

P.S. Sper să nu se supere nimeni!

:)

Precum și-a dat o lume-ntreagă seama,
Realitatea crudă nu ne cruță,
Ci, dovedește cert că epigrama
E-o specie rămasă de căruță!
N.L.

Ai utilizat sofismul
\"Epigrama-i de căruță\"!
În consens cu vișeismul
Și a ta e-n... teleguță!

Atitudine revizuită

In timp ce beau pălinca din ceșcuță,
Îmi pier și îndoiala și amarul;
Nu!... Epigrama nu e de căruță,
Cât timp românii au umor cu carul!

Cu umoru-n tărtăcuță
Sunt mai toți de pe la noi;
Epigramele-n căruță
Trase-s de... cei mai de soi.