Poezie
Sonetul letopisețului
1 min lectură·
Mediu
(\"uneori, la ospețe, omorâiea fără giudețu\"-Gr Ureche)
Grăiescu hronici că-n veleatu-n care
La Nistru pre tătari i-au fost snopit,
În cramă la Cotnari au poposit
Cu cei boieri veliți, Ștefan cel Mare.
Și-aici cu strașnic glas au poruncit
Să i se scoață nobilă licoare
Din beci, și-nfulecând, golind ulcioare,
Măritul domn s-au bine cherchelit!
Grăit-au deci:\"Spătare, au se cade
Să te fălești încins cu două spade
Și-n dinți să mesteci ambele lulele?
Ian fă-te-ncoa, paharnice, să numeri,
Că-l văz cu două capete pre umeri.
Gealat, scurtează-i unul dintre ele!!
N.Lunca
044.734
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- neculai lunca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
neculai lunca. “Sonetul letopisețului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neculai-lunca/poezie/13973958/sonetul-letopisetuluiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DNUn sonet reușit, ce îmbină limbajul de letopiseț cu umorul de epigramist. Curat Păstorel, care (poate nu știe toată lumea) a scris un roman de epocă \"Hronicul măscăriciului Vălătuc\".
Îmi amintesc o epigramă excelentă, scrisă de Ioan Toderașcu, oarecum pe aceeași temă.
Gelozie bahică
Pătrunzând în dormitor,
Pentru prima dată beat,
A luat-o la omor,
Pe motiv că-s două-n pat!
Îmi amintesc o epigramă excelentă, scrisă de Ioan Toderașcu, oarecum pe aceeași temă.
Gelozie bahică
Pătrunzând în dormitor,
Pentru prima dată beat,
A luat-o la omor,
Pe motiv că-s două-n pat!
0
NL
Hronicul măscăriciului Vălătuc
Găndim, departe de a fi ironici
Sau de-a zvârli cu vorbele în vânt,
Că \"măscăricii\" nu mai scriu azi cronici;
Grăiesc prin purtătorii de cuvânt!
Găndim, departe de a fi ironici
Sau de-a zvârli cu vorbele în vânt,
Că \"măscăricii\" nu mai scriu azi cronici;
Grăiesc prin purtătorii de cuvânt!
0
NL
Mulțumiri pentru vizită și pentru izbutitul dv sonet.
Cu amiciție, N.Lunca
Cu amiciție, N.Lunca
0
Au mă ataci sau numai mi se pare
Căci de-i așa nu am de spus nimic
Oricum eu sunt, tot bînd, Ștefan cel mic
E mort demult acela cea fost Mare.
Nu știu prea mult ce aș putea să-ți zic
Se poate să mă-nșel, căci în licoare
Străin, nu e refugiul ultim oare?
Din băi de vin nu pot să mă ridic
Și-ți scriu acum cu sînge pe orbite
Avînd în fața-mi două tastaturi.
Și gerul Babelor de Rau orbite
Și-arată-n pieptul meu hidoșii nuri
Și toate ce odat\' le-am fost iubite
Sunt doar povești, uitate aventuri.