[Seară bună, călător în vise dulci!
Chiar înainte de-a mă culca...un gând ușor mă roagă,
să scriu și doar, un vers, și-apoi o strofă...
dar, iată! m-am trezit,
și-o poezie a-nserării mi-a apărut
Când totul e prea greu,
Te vaiți...Þi-e silă și de tine...
O voce surdă, într-o lumină moartă,
repetă-ncet și aproape obsesiv:
Dar nu știu ce-aștepți tu de la mine?
Ai vrea, poate, să-mi
Ghioceii primăverii...
Pe sub pământ ceva încet, încet trăsare
Dar ce-o fi oare?
Căci parcă timpul s-a oprit și tot în loc s-a pironit.
Și tot ce suflă și trăiește; uimit: scenariul
Căutare...
Mă simt pierdută-n orizont,
Nu reușesc să definesc
Ceea ce vreau; ce îmi doresc;
Mă simt neputincioasă; asemeni unei frunze
Pe apa-nvolburată a unui ocean viclean, ce...
Mă
Încerc (Pierdut în lume-aceasta)
Eu nu mă prea pricep a scrie
Rime-ncrucișate, mereu încondeiate
Dar știu măcar atât...
Că oricât voi trăi
Sper doar: voi desluși
Câte-un condei din ramă
Să-l
Abstract pierdut...
Privind adesea-n vale,
Gândind aiure-agale
Fugind încet de lume
Pribeag strămoș: gândirea
Ce stă în amintirea
Ce vrem, nu vrem...
Se pierde și iarăși se
NE