Poezie

Ghioceii primăverii

[Vestitorii primăverii]

1 min lectură·28 februarie 2007

Mediu

Ghioceii primăverii...

Pe sub pământ ceva încet, încet trăsare

Dar ce-o fi oare?

Căci parcă timpul s-a oprit și tot în loc s-a pironit.

Și tot ce suflă și trăiește; uimit: scenariul urmărește...

E-un univers ce-abia acum la viață se trezește

Și iată...se zărește! Un ghiocel răsare...

Fir verde, crud, de iarbă;

Ce-n creștet mândru-și poartă

Vălul de-un alb mai pur c-al albastrului azur...

Parcă, îi stă în ciudă; frigului și gerului

Căci el falnic se înalță; ținut, dar: de-o rază...

A îndrăznit: a cutezat și-acum lumii-ntregi vestește:

\"-A sosit! A venit a florilor crăiasă!

A apelor dulce-mpărăteasă,

A vieții scumpă mireasă: Domnișoara Primăvara!\"

\"-Dar...veniți, veniți! Vă veseliți: toți la viață vă treziți!\"

Și în juru-i începură: să răsară

Surioare, frățiori: ai primăverii crainici vestitori!

{De 1 Martie, sincer: eu vă doresc,

S-aveți o primăvară verde și-nsorită,

În fiece clipă trăită...

Ellyu}

024.201

Neacșu Elena. “Ghioceii primăverii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neacsu-elena-0022625/poezie/234390/ghioceii-primaverii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

VG viorel gongu✓1 mar. 2007

apt pentru un jurnal cu AMINTIRI la absolvirea a 8 clase,in rest... sensibil in limitele normalului

Mulțumesc pentru aprecierile făcute, domnule Gongu.
Permiteți-mi, însă, să nu fiu de acord cu legătura poeziei cu un jurnal de amintiri...