Poezie
Cuvintele
1 min lectură·
Mediu
Dezleg legăminte, deschid cuvinte
Ascunse sub teama conștiinței
Ce vine-n întampinarea goliciunii
Gândirii care nu lasă un suflet
Să umble prin întunericul
Atâtor povești gândite,
Rostite tăcut, smulse din necunoscut,
Înghețate în neant, închegate în desfrâul
Ușurinței de a fi.
Am vrut în neștiința mea
Să le dau contur, să le urc
O treaptă, fără a ști care,
Să zăbovesc printre ele, să găsesc urma lor,
Însă ele, cuvintele, legămintele,
Vrut-au în schimb ce nu le pot da,libertatea.
Nu am înțeles la început,
Le-am zăvorât mai adânc,
Mai subit, temându-mă de ele în mine,
De ce vor avea de ascuns,
Dar mai cu seamă de ce vor avea de spus,
Gândindu-mă, simțindu-mă în întregimea mea.
Fără suflet le-am închis, le-am ferecat cu lacăte mii,
Sub pământuri le-am ascuns, mi le-am vândut
Cu prețul culorilor vieții, cu liniștea morții
Le-am vândut, fără suspin, fără trecut.
Cine ar fi crezut că ele, cuvintele, legămintele,
Sunt tot ce-am pierdut?Sunt tot ce-am pierdut!
00823
0