m-au renăscut
Sunt obosită De trei zile mă tot pierd între Infern și Paradis dar în zadar caci trupul meu s-a risipit abandonându-și sufletul și am rămas suflet pribeag printre străini Dar n-au uitat Au
În cinstea lui
Azi noapte a plouat deasupra cerului De ce anume azi nici eu nu știu Poate a plouat pentru umbra Celui Ce a plecat în asfințitul vinețiu Azi-noapte a plouat deasupra cerului Lăsând pământul sa
Stare confuză
S-a sinucis un anotimp În graba zilelor târzii Și ochii mei prezic pustiu M-am rătăcit... tu nu mai vii. Alunecă ușor-greoi Spânzurătoarea gândului Și mă îngroapă în erori Înbătrânirea
La Belu
Frunzele cad plângând Peste mormintele ude Alunecă încet spulberând Trecutul din vechile umbre. În creier, în iris, în vene O tristă aducere aminte De frunze ce cad a lene Morminte,