Nu e vânt
Dar aș vrea să mă poarte departe
Doar un gând...
Mă mai poate duce în noapte.
Nu e foc
Dar aș vrea să mă încălzească;
Nu e loc
Toți încep să se îngrămădească.
Nu e apă
Dar aș
Sângerând cu picături de ploaie,
În noapte stam și te-asteptam,
Versuri dormeau pe-o foaie:
Eu te iubeam, da, te iubeam.
De sub lumină chipul îți ivești
Cu dragoste amară te-nvelesc,
Cu
Când lumea din jur e-o mască,
Parcă ai vrea să te acoperi cu nori
Să-i faci pe toți să te urască,
Și-apoi să mori.
Să nu mai crezi,
Nimic să nu mai știi
În întuneric să te pierzi
Apoi
Meditând cu pixu-n gură,
La idei și gânduri mari,
Ne dorim să fim mai tari
Iar viața nu atât de dură.
Dar cui să-i spunem că ne pasă?
Că vrem să fim mai mulți
Doar toți ne cred inculți,
Și
E gros, un jur putrezesc morți
E-nalt, pretutindeni cruci și bălti.
Un gard de fier amar îl mușcă
El urcă-n sus, dar stă în cușcă.
Vara îl iubesc copii,
Iarna îl păzesc stihii;
Dar cred că
Păcat că nu m-auzi,
Eu nu vorbesc ca ei,
Păcat că nu mă vezi,
N-ai ochi ca ochii mei.
Cu noaptea mă înec
In zori mă întorc iar
E monoton și sec
Vreau dragoste în dar.
Păcat că nu-s al
Un rău urât m-a speriat
Nici nu-ți doresc să te gândești
Gând negru-amar, curat
Incet mă-ntreb de mă iubești.
In univers nu voi găsi
Ceva mai pur ca tine,
Pe veci, pe veci te voi iubi
Și
Din cer și apă tu te naști
Apoi vii și inima-mi înșfaci,
Și ori rămân, mă cert cu draci
Sau vin la tine să mă placi.
Niciodata n-am crezut
C-am să te plac atât de mult
Da, te iubesc, sunt
Vreau cartușe de vânzare,
Să le impușc pe toate\'n cap,
Când tâmpla mă doare prea tare
Rapid eu groapa să imi sap.
Să simt cum viața mi se scurge
Nu vreau, nu vreau să simt deloc;
Doar
Un an mi-ar trebui, sau doi
Lumină, ca să aflu
Iubirea ce-a pierit din noi,
Dar nu a fost. Un suflu.
Acum îmi pare rău,
Iertare eu mi-aș cere
Mai bine mă arunc în hău,
Cuvinte n-am. Și
Prea departe mă credeam
Când nu-mi erai aproape,
Cerul albastru nu-l vedeam
Nici luna și nici stele. Era noapte.
În clipa când ne revedeam
În mine viața învia,
Cu soarele noi
Stăteam în ploaia-nsângerată
Tot încercând să o opresc,
Câte-o umprelă-nfrigurată
Mă ajuta s-o-ncetinesc.
Și mă visam pierdut
În dragoste nebună
Dar n-o aveam și n-am avut;
Vreau viața
Spre tine nu vreau să-l trimit,
Îl țin ascuns în mine;
Eu nu l-aș fi dorit,
Că el te vrea pe tine.
Mă sfâșie, rupându-mă-n bucăți,
Fugind mereu spre tine;
El nu vrea ca tu să mă uiți,
Nici
Gândind cu fața-n pumnul meu osos
La viitorul ce va fi,
Știam că nu e de folos
A ne mai osteni.
Înecat, cu sufletul zdrobit,
În lacrimi de iubire,
Gândeam cum e să fi murit
Și pace să nu-mi
Mă trecuse un fior
Și aș fi vrut să mă omor
De teamă ca să nu-mi afle
Creația peste noapte.
Cine? Doar nu sunt nebun
Să mă dau de gol acum
Când nici bine nu apuc
Spiritul să mi-l educ.
Ah!
NV