Nu e...
Nu e vânt Dar aș vrea să mă poarte departe Doar un gând... Mă mai poate duce în noapte. Nu e foc Dar aș vrea să mă încălzească; Nu e loc Toți încep să se îngrămădească. Nu e apă Dar aș
Iubire eternă
Sângerând cu picături de ploaie, În noapte stam și te-asteptam, Versuri dormeau pe-o foaie: Eu te iubeam, da, te iubeam. De sub lumină chipul îți ivești Cu dragoste amară te-nvelesc, Cu
Tu
Când lumea din jur e-o mască, Parcă ai vrea să te acoperi cu nori Să-i faci pe toți să te urască, Și-apoi să mori. Să nu mai crezi, Nimic să nu mai știi În întuneric să te pierzi Apoi
Noi
Meditând cu pixu-n gură, La idei și gânduri mari, Ne dorim să fim mai tari Iar viața nu atât de dură. Dar cui să-i spunem că ne pasă? Că vrem să fim mai mulți Doar toți ne cred inculți, Și
Teiul
E gros, un jur putrezesc morți E-nalt, pretutindeni cruci și bălti. Un gard de fier amar îl mușcă El urcă-n sus, dar stă în cușcă. Vara îl iubesc copii, Iarna îl păzesc stihii; Dar cred că
Păcat
Păcat că nu m-auzi, Eu nu vorbesc ca ei, Păcat că nu mă vezi, N-ai ochi ca ochii mei. Cu noaptea mă înec In zori mă întorc iar E monoton și sec Vreau dragoste în dar. Păcat că nu-s al
Te voi
Un rău urât m-a speriat Nici nu-ți doresc să te gândești Gând negru-amar, curat Incet mă-ntreb de mă iubești. In univers nu voi găsi Ceva mai pur ca tine, Pe veci, pe veci te voi iubi Și
Te vreau
Din cer și apă tu te naști Apoi vii și inima-mi înșfaci, Și ori rămân, mă cert cu draci Sau vin la tine să mă placi. Niciodata n-am crezut C-am să te plac atât de mult Da, te iubesc, sunt
Vis
Vreau cartușe de vânzare, Să le impușc pe toate\'n cap, Când tâmpla mă doare prea tare Rapid eu groapa să imi sap. Să simt cum viața mi se scurge Nu vreau, nu vreau să simt deloc; Doar
Rea-Rău
Un an mi-ar trebui, sau doi Lumină, ca să aflu Iubirea ce-a pierit din noi, Dar nu a fost. Un suflu. Acum îmi pare rău, Iertare eu mi-aș cere Mai bine mă arunc în hău, Cuvinte n-am. Și
Iubire
Prea departe mă credeam Când nu-mi erai aproape, Cerul albastru nu-l vedeam Nici luna și nici stele. Era noapte. În clipa când ne revedeam În mine viața învia, Cu soarele noi
Minciuna
Stăteam în ploaia-nsângerată Tot încercând să o opresc, Câte-o umprelă-nfrigurată Mă ajuta s-o-ncetinesc. Și mă visam pierdut În dragoste nebună Dar n-o aveam și n-am avut; Vreau viața
Dor
Spre tine nu vreau să-l trimit, Îl țin ascuns în mine; Eu nu l-aș fi dorit, Că el te vrea pe tine. Mă sfâșie, rupându-mă-n bucăți, Fugind mereu spre tine; El nu vrea ca tu să mă uiți, Nici
Gândind
Gândind cu fața-n pumnul meu osos La viitorul ce va fi, Știam că nu e de folos A ne mai osteni. Înecat, cu sufletul zdrobit, În lacrimi de iubire, Gândeam cum e să fi murit Și pace să nu-mi
Doare
Mă trecuse un fior Și aș fi vrut să mă omor De teamă ca să nu-mi afle Creația peste noapte. Cine? Doar nu sunt nebun Să mă dau de gol acum Când nici bine nu apuc Spiritul să mi-l educ. Ah!
