Hei, om pribeag
rătăcind pe-un pământ
nu al tău,
unde ți-s rădăcinile?
Le-ai îngropat afund
în bezna vrută a uitării.
Dar noaptea întoarnă
în vârful degetelor,
tiptil,ușor
să
M-am nàscut
din palide ninsori,
undeva…
la o margine de mare,
sàgeatà stingherà
ràtàcind trecàtor
printre stele.
Mi-am spàlat
sufletul
in pulbere de stea
si m-am adàpat
la fàntàna
As vrea…
sà te pot atinge
cu màna,
sà dau la o parte
umbra
ce iti acoperà
privirea,
sà usuc
cu palma,
lacrima
care arde
infinitul sperantei.
As vrea…
sà-mi pot ineca
privirea
in
Motto: Stii?
E-atàta timp de cànd te caut…
apusuri atàtea prin suflet mi s-au scurs…
Mà dor ochii tài
Adànciti in orbitele mele,
mà doare inima ta
smulsà
din
Mi-am stràns lacrimile in pumn ,
impràstiindu-le-,
petale fragede de rouà.
Mi-am adunat gàndurile in suflet,
le-am infàsurat in tàcere
si le-am ascuns in noapte.
Am rupt din càmasa sufletului
