Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Te uită cum plouă afară,
Cum plouă în inimi și-n minte,
Ascultă cum tună în suflet,
Cum fulgeră-n noi și-n cuvinte.
Ce nori ne întunecă mintea,
Ce viscol ne mână departe,
Ah, stropii lovesc fără milă
Și ploaia din noi ne desparte.
De vină e timpul și soarta,
Iubirea și doru-s de vină,
Orbiți de-ntuneric ne zbatem,
Cerșind de oriunde lumină.
Nu plânge micuța mea zână,
Și du-te la tine-n odaie,
Mă uită și uită trecutul,
Privește la stropi și la ploaie.
Pe veci te-oi iubi fără șansă,
Pe veci te-oi visa în cuvinte,
Pe mine mă uită dar ploaia,
Cu stropii din noi s-o ții minte.
004
0