Poezie

Iubirea din poveste

1 min lectură·23 octombrie 2005

Mediu

Mi-am adus din nou aminte de iubirea din poveste,

Iar mi-am amintit de tine, de sărutul tău de jar

Mi-e gol sufletul de șoapta ce a fost și nu mai este

Mi-e zadarnică durerea și mi-e versul în zadar.

Literele-mi par fantome și-mi sunt verbele-amare,

Fug cuvintele de teama plânsului ce-l cântă-n mine

Se ascund prin mintea-mi rece ca niște făpturi bizare

Ce s-au săturat să urle despre noi și despre tine.

M-au amenințat că pleacă și că vor lua cu ele,

Toată forța mea de geniu ce le-așează-n rime fine,

Nu mă tem, trecut-am iată, prin momente mult mai grele

Voi trăi și fără vorbe, rău din rău s-o face bine.

Voi fi mut ca peștii-n apă, ca o insulă pustie

Voi tăcea și în tăcere mă voi stinge totodată,

Voi fi bezna absolută dintr-o anti-veșnicie,

Voi fi viu fără de viață, alb și negru laolaltă.

Te iubesc, mi-e dor de tine, mi-este greu să-ți uit privirea

Să te-ndepărtez din suflet tot mai imposibil mi-este,

Or fi semne, or fi vise, poate e doar amăgirea,

Ce-mi aduce iar aminte de iubirea din poveste...

001.487

Năstase Adrian. “Iubirea din poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nastase-adrian/poezie/147115/iubirea-din-poveste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.