Poezie

Cândva

1 min lectură·22 iulie 2006

Mediu

Cândva ...

Precum copacii răniți de vânturi

Care uitaseră să dezmierde

Erai cu ochii aninați în gânduri

Cu rădăcini în visul ce se pierde.

Cu mâini în jos, spre deznădejdea

Colecționară de alte victime

Halucinând ca cerul va cădea

Și totul va muri în tine.

Cândva, când iarna abia venea

Și-un an banal voia să fugă

Pentru noi doi încet pornea

Din nou speranța să surâdă.

Eu, jucând rolul bradului ce nu se pleacă

Cu ochii veșnic verzi și visători

Doar cu suflet învățat să tacă

În fața anumitor spectatori.

Tu, o salcie gata să se frângă

Ce se oglindește în apa gândului

Și totuși în stare să înfrângă

Tăria și răceala vântului.

Cândva ...

Noi doi în veșminte de împrumut

Rămase de la ultimul ,,concert\"

Am dat jos grima și am început

Să ne croim haine de convalescent.

Încet, cu regrete, uitare și speranțe

Am evadat din noi, cei vechi

În suflet ne-am echilibrat balanțe

Din fapte și zile ne-am făcut perechi.

De curând, mi se pare chiar ieri

Am simțit că o nouă primăvara vine

Încă îmi este frig și nu sunt flori în meri

Dar pentru noi a apărut soarele ... și e BINE.

001.021

Namso Anairod. “Cândva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/namso-anairod/poezie/195042/candva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.