Poezii

O mână se-ntinde și cheamă Mă cheamă, îmi cere? Ce oare? Cu coada ochiului mă uit cu teamă Și simt cum inima mă doare. Mă doare de-atâta tristețe împovărată De amintiri ce-mi bântuie în

În noapte eram două siluete Tu și eu. Două posibile perfecțiuni În timpul ce nu vrea s-aștepte Tu și eu. Copii ce se credeau maturi. Pași melancolici răscoleau nisipul Cu mâini fierbinți ne

Cândva ... Precum copacii răniți de vânturi Care uitaseră să dezmierde Erai cu ochii aninați în gânduri Cu rădăcini în visul ce se pierde. Cu mâini în jos, spre deznădejdea Colecționară de

A mai trecut o zi. Ce trist! Încet nisipul cade în clepsidră Și fără a știi devii fovist Căci nu ai timp de analiză. Rămâi simplu decorator Pictând cu pete violente Zile fără de umor Nopți