Când mă simt singur,
Îmi aud paşii
Alergând prin vârstele mele
Anterioare,
Ca şi când ar căuta
Alternative temporale
La ce ar fi putut fi
O viaţă altfel.
Înlăuntru,
Spiritul meu evadează
În
Ne vom ridica
Deasupra dimineților pierdute,
Vom învăța pas cu pas,
Metamorfoza copacului înflorit,
Și mâinile tale mici,
Și mâinile mele robuste,
Vor construi răsăritul,
Vom așeza pe nisipul
În aparenţă singur,
În mine sunt retraşi
Oameni pe care i-am întâlnit,
Nu întâmplător, în viaţa asta.
Din când în când,
Încep să iasă la lumină,
Unul câte unul,
Îmi arată câte o cale
Iar eu
Generalii
Generalii tatălui meu
Construiau poduri peste inimi,
Împachetau cuvinte
Cu care înălţau zmeie,
Trasau misiuni imposibile,
Complicau situaţii absurde
Le serveau soldaţilor
Spre
Nu vei învăţa niciodată
Dacă vei sta cu gândul
Plecat sub salcia bătrână
Amestecând parfumurile.
Din lucrurile mărunte,
Vei înţelege trăirea,
Salcâmul, după mireasma florii,
Firul de
