Poezii

Ne vom ridica Deasupra dimineților pierdute, Vom învăța pas cu pas, Metamorfoza copacului înflorit, Și mâinile tale mici, Și mâinile mele robuste, Vor construi răsăritul, Vom așeza pe nisipul

Nu vei învăţa niciodată Dacă vei sta cu gândul Plecat sub salcia bătrână Amestecând parfumurile. Din lucrurile mărunte, Vei înţelege trăirea, Salcâmul, după mireasma florii, Firul de

Generalii Generalii tatălui meu Construiau poduri peste inimi, Împachetau cuvinte Cu care înălţau zmeie, Trasau misiuni imposibile, Complicau situaţii absurde Le serveau soldaţilor Spre

În aparenţă singur, În mine sunt retraşi Oameni pe care i-am întâlnit, Nu întâmplător, în viaţa asta. Din când în când, Încep să iasă la lumină, Unul câte unul, Îmi arată câte o cale Iar eu

Când mă simt singur, Îmi aud paşii Alergând prin vârstele mele Anterioare, Ca şi când ar căuta Alternative temporale La ce ar fi putut fi O viaţă altfel. Înlăuntru, Spiritul meu evadează În