Poezie

Doamna opiaceelor

1 min lectură·5 ianuarie 2014

Mediu

Ești cântec de leagăn în orfelinat

Un glas matern plin de căldură

Eu sunt doar un copil abandonat

Te vreau ca să pot scăpa de ură.

Hai să dansăm pe scena suferinței

Iubita mea cu ochii albi ca varul

Încă o dată cad pradă dorinței

Încă o dată m-a ucis amarul.

Draga mea, știu că nu-i romantic,

Dar cred că ne-ar fi mult mai bine morți

Așa că, dă-mi delirul tău extatic

Care fascinează împărați și vagabonzi.

Buchete de seringi doar pentru tine

Mireasă mortuară fără suflet

Să-mi fii alături la rău, nu la bine

Uniți în sânge, uniți și în cuget.

Tremur ca să gust niște iluzii

Lumea fragmentată-n unități

Îmi oferi doar ace și perfuzii

Fericire falsă, greutăți.

Draga mea, știu că este tragic,

Dar cred că ne-ar fi mult mai bine morți

Aruncă-mă-n delirul tău extatic

Care transformă împărați în vagabonzi.

013.413

Nae Catalin Florian. “Doamna opiaceelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nae-catalin-florian/poezie/14041547/doamna-opiaceelor

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Imagini puternice, dar un sentimentalism cam ,,mortuar".